Copaci și verdeață de Crăciun
sâmbătă, decembrie 28, 2013
Album de iarnă-Decembrie 2013
Fotoreportaj- Câmpia Română, Crăciun 2013
Cireș înmugurit- Decembrie 2013
Flori de gheață cu muguri de cireș iarna
Lebede solitare pe Lacul Luica
Salcâmi în haine de chiciură
Foto: Paul Stan
marți, decembrie 24, 2013
Școala românească versus școala japoneză
În prag de Crăciun, prietenul Laurențiu Belușică a descoperit pe Facebook câteva lucruri foarte interesante și a ținut să le împărtășească și cu alți oameni, scriind:
“-Prietena noastră Mihaela David a postat un material atât de bun încât vreau să vi-l arăt și vouă. Nu știu cum să fac altfel”.
Câte ceva despre ... japonezi, o clasa politică ce-și respecta poporul:
"-Ştiaţi că nu există nicio examinare de la clasa întâi până la clasa a treia, pentru că, în opinia japonezilor, scopul educaţiei este de a insufla concepte şi formarea caracterului, nu doar de examinare şi îndoctrinare?
-Ştiaţi că japonezii, deşi sunt unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume, nu au servitori? Părinţii sunt responsabili pentru casă şi copii?
-Ştiaţi că elevi au la dispoziţie o jumătate de oră pentru a servi masa, astfel încât să li se asigure o digestie corectă. Când cei responsabili au fost întrebaţi despre această problemă, au răspuns: aceşti elevi sunt viitorul Japoniei?
-Ştiaţi că, dacă te duci la un restaurant de tip bufet suedez în Japonia, veţi observa că oamenii mănâncă doar cât au nevoie, fără a lăsa resturi în urma? Ei nu risipesc mâncarea?
-Ştiaţi că în Japonia, elevii de la clasa întâi până la clasa a şasea trebuie să înveţe etica în relaţiile cu ceilalţi oameni?
-Ştiaţi că în Japonia copiii fac curat în şcoli în fiecare zi, timp de un sfert de oră, alături de profesori, ceea ce a condus la apariţia unei generaţii caracterizată de modestie şi pasionată de curăţenie? Igiena şi dorinţa lor de a menţine curăţenia, reprezintă o parte a eticii japoneze?"
Citind despre chestiile minunate făcute de japonezi pentru viitorul patriei lor, nu am putut să mă abțin să nu scriu și eu despre condițiile “extraordinare” asigurate de clasa politică românească pentru viitorul “luminos”al mult iubitei noastre Românii:
Foto: Paul Stan
-Știați că în clasele primare școlarii români au sumedenie de examinări și teste, unele dintre ele absolute inutile, iar materia este supraîncărcată?
-Știați că în școlile românești se fac tot felul de afaceri, cu cărți, caiete special, culegeri și manuale alternative, oficial neobligatorii, dar obligați părinți de doamna sau domnul cadru didactic să le cumpere, ca să-și poală lua învățătorii și profesorii comisioanele de la editurile ce le comercializează?
-Știați că în multe școli, până și la Religie, cere popa, dascălu, studentul, preoteasa sau cine o mai preda această materie obligatorie, cumpărarea unui caiet special?
-Știați că ghiozdanul elevului roman cântărește frecvent peste 10 kg, la clasele mici, văzut un copil din spate, constați că ghiozdanul este mai mare ca el și te miri cum are puterea să-l care?
-Știați că medicii specialiști atrag atenția asupra faptului că un copil nu trebuie să ducă în spate un ghiozdan cu o greutate mai mare de 10% decât cea a propriului corp, iar încălcarea acestei reguli îi expune la afecțiuni grave ale coloanei?
-Știați că masa elevilor noștri asigurată de stat, cornul și laptele, sunt de multe ori improprii consumului uman, periculoase pentru sănătatea și viața copiilor?
-Știați că unii profesori sau învățători mai zeloși le interzice copiilor consumul cornului și laptelui în clasă?
-Știați că unele cadre didactice nu știu sau nu au ele însele o etică morală și de comportament, dar să-i mai învețe și pe elevi?
-Știați că în marile orașe, foarte mulți părinți cu dare de mână își duc copii și îi aduc de la școală în mașini luxoase, chiar dacă locuiesc la câteva minute de unitatea de învățământ?
-Știați că, chestie reală întâmplată la copiulul meu în clasa a V-a, un școlar nu mai dorea să vorbească și să fie prieten cu nici un coleg pe motiv că aceștia nu aveau BMV, ca el?
-Știați că în unele unități de învățământ copii sunt ținuți, pe rând după ore, să măture clasele, în locul femeilor de serviciu?
-Știați că mai ales în perioada sărbătorilor, părinții strâng bani, fac chetă și dau șpagă profesorilor și învățătorilor?
-Știați că, la inițiativa unor părinți, se face listă care se înmânează odată cu banii sau cadourile doamnei sau domnului, unde se trec copii care n-au dat suma stabilită?
-Știați că părinților li se cere de la școală să dea regulat bani pentru dotarea și întreținerea școlilor?
-Știați că în curtea multor școli și licee paza cea mai bună o asigură câinii fără stăpân, aciuiați aici, chiar dacă există și firme specializate plătite, de cele mai multe ori, tot din banii părinților?
Foto: Paul Stan
-Știați că pe drum înspre și dinspre școală spre casă, școlarii sunt expuși la numeroase pericole ignorate permanent de autoritățile îndrituite să le elimine?
Comparativ cu japonezii, chiar dacă nu ne vom putea niciodată compara cu ei, am redat doar câte ceva despre societatea românească, în frunte cu o clasă politică și autorități ce-și îngroapă viitorul.
luni, decembrie 16, 2013
După un sfert de secol, renaște brandul românesc Ana Aslan
Chiar și la 25 de ani de la moartea celebrei cercetătoare românce, Prof. Dr. Ana Aslan, zeci, chiar sute de mii de oameni din întreaga lume apelează la terapiile și produsele descoperite de aceasta.
Foto: Paul Stan
Oamenii care s-au tratat prima dată aici, revin anual pentru a continua terapia de 14 zile, cât durează o ședință completă la acest institut. Sunt persoane care vin de peste douăzeci de ani, cum ar fi familia din Alexandria, cu care am vorbit și căreia din motive întemeiate nu-i dăm numele.
Pe soții „A” i-am întâlnit într-una dintre rezervele institutului, din strada Căldărușani, veniți să „ îmbătrânească frumos“. “Venim aici de peste douăzeci de ani și suntem foarte mulțumiți, vrem să venim și la anul, ne-am programat deja în noiembrie. Să vedem, însă, dacă găsim locuri”, îmi spune domnul, trecut bine de 65 ani, după părerea mea.
Aici, pacienții mai vechi, care vin an de an, nu prea își mai arată vârsta reală, ei părând mult mai tineri și vioi decât sunt de fapt, după anii din buletin.
Problema cea mare pentru pacienți, vechi sau noi, este nu criza sau lipsurile materiale ale spitalului, peste care pot trece cu ușurință uneori, ci lipsa locurilor de tratament pentru anul viitor.
La Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie tot timpul locurile sunt ocupate din plin, devenind insuficiente chiar dacă are o capacitate de 600 paturi, 300 la Otopeni și 300 în București. Străinii au locuri separate față de pacienții authtoni.
Chiar zilele trecute, la București se aflau la tratament grupuri de pacienți americani, israelieni ori din alte țări, care pentru numai 700 E de persoană, beneficiază timp de două săptămâni, de terapia antiîmbătrânire.
Încă de la intrare, pe pardoseala clădirii din strada Căldărușani, ne întâmpină efigia reginei Carmen Sylva, cea prin grija căreia s-a construit acest spital, care mai are încă nevoie de renovări și reparații.
Mai sus, la etaj, este biroul în care a lucrat Ana Aslan, străjuit de un mare tablou reprezentând-o, agățat pe peretele opus. Nici nu-ți vine să crezi că a murit de 25 de ani, parcă este doar ieșită la o vizită prin saloane, la pacienți.
Din birou dai într-o mică încăpere amenajată ca și sală memorială a ei, unde se păstrează diverse obiecte printre care medalia și mantia de Cavaler de Malta, care sunt doar câteva dintre obiectele ce formează mini muzeul din spital.
Vitrina memorială
Foto: Paul Stan
Prezența spiritului ei pare mai vie ca oricând, mai ales că ne este descrisă de asistenta medicală, Elena Spătaru, cea care a lucrat ani buni alături de Ana Aslan și care i-a fost alături și în ultimii ani de viață.
“Pe un om bătrân să nu te superi niciodată!“
Foto: Paul Stan
Cu ajutorul banilor strânși de pe urma manifestărilor științifice, care au fost folosiți pentru dotarea logistică, s-a reușit crearea unui Centru de Excelență, ce funcționează în vechiul Așezământ Carmen Sylva.
“Printre prioritățile de viitor ale Fundației se numără accesarea fondurilor europene pentru investiții, într-o mai mare măsură decât s-a făcut până în prezent. Din păcate, nici Institutul, nici Fundația nu au reușit să ia mai mulți bani de la UE, în schimb au făcut-o alte persoane care nu aveau și nu au nici un drept asupra brandului Ana Aslan, dar îl folosesc ilegal”-ne-a declarat doamna Speranța Prada, membru fondator și președinte executiv al acestei organizații.
Mantia Cavalerilor de Malta primită la Paris
Foto: Paul Stan
Chiar și profesorul Ana Aslan a reușit, în vremea comuniștilor, să aducă fonduri în România pentru activitatea medico-științifică. Puțină lume știe că aceasta înființase în zona Mânăstirii Pasărea, un așezământ, cămin de bătrâni, unde se afla un lot de cercetare experimentală.
„Din lotul respectiv făceau parte membrii ai familiilor Ghika și Maniu, care fuseseră ținuți în pușcăriile comuniste și cărora Ana Aslan le asigura tot ceea ce era necesar pentru supraviețuire.
Din această cauză, a avut mari probleme cu autoritățile, care au acuzat-o de cheltuirea unui milion de lei, bani mulți pe vreme aceea, procesul intentat de stat a durat ani de zile și s-a încheiat cu șase luni înainte să moară”- povestește doamna Speranța Prada.
“Pe lângă faptul că există persoane care folosesc numele Ana Aslan fără nici un drept, o altă problemă pe care vrem să o rezolvăm este cea a rețetelor produselor celebre, cum ar fi Gerovitalul. Nimeni nu mai știe în ce condiții și cum s-au dat rețetele acestor produse unor companii, care fac bani grei de pe urma lor și nici măcar nu dau curs invitațiilor de a participa la Conferințele Aslan. Nimeni nu știe unde sunt documentele prin care s-a dat dreptul de fabricație și licență a acestor produse.”-mai spune președinta Fundației.
O altă prioritate a acestei organizații care și-a propus să facă mai vizibil și să-i redea prestigiul mondial brandului Ana Aslan, este și crearea de parteneriate interne și internaționale pentru promovarea valorilor românești în domeniu.
Un astfel de parteneriat este cel aflat în discuții cu Casa Regală a României, prin care orice oaspete de sânge albastru venit în țara noastră, să poată cunoaște și beneficia de terapia Aslan.
Inițiativa acestei Fundații de readucere atât în plan intern cât și în plan internațional, a unuia dintre cele mai cunoscute branduri românești, de recunoaștere și creștere a prestigiului mondial, reprezentate de munca și cercetările de o viață ale Prof. Dr. Ana Aslan, este lăudabilă și trebuie sprijinită, pentru că România are nevoie mai mult ca oricând de valori adevărate și exemple umane în toate domeniile de activitate.
Numai în România, anual, se tratează peste 14. 000 de români la Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie, în spitalele de la Otopeni și din București, dar și sute de pacienți străini veniți de peste mări și țări pentru a beneficia de tratamentul Aslan, binecunoscut și apreciat peste tot în lume. Clădirea din strada Căldărușani încă poartă efigia Reginei Carmen Sylva
miercuri, decembrie 11, 2013
Chimicalele din mâncarea românilor, monitorizate și studiate de specialiști
În ultimii ani, în România s-a constatat o creștere îngrijorătoare a unor boli grave, cum ar fi cancerul, diabetul, bolile cardiace și enumerarea ar putea continua cu alte afecțiuni ale lumii moderne.
Din păcate, astfel de boli criminale au fost înregistrate nu doar la adulți , la oameni trecuți de prima tinerețe, ci și la adolescenți și copii de vârste destul de fragede.
Cauzele acestor maladii de secol XXI sunt diverse, la unele neștiindu-se cu precizie ce le determină apariția, dar la altele s-a constatat că modul de viață sedentar și în special alimentația frecventă cu produse internaționale sau autohtone pline de chimicale, sunt de vină.
În timp ce specialiștii au atras atenția asupra consumului excesiv de mâncăruri nesănătoase, o altă problemă legată de aceasta a fost descoperită . La dezgroparea morților, conform ritualului religios, la șapte ani de la deces, s-a constatat că unele corpuri au intrat foarte greu în procesul de descompunere.
Conform unor experți în cercetare, din industria alimentară, încetinirea procesului de descompunere a cadavrelor după moarte ar avea drept cauză principală consumul frecvent de hrană plină de E-uri, care au rol de conservanți la prepararea alimentelor procesate.
De aceea, se pare că se vor face demersuri pentru ca trupurile umane să nu mai fie dezgropate la șapte ani, ci la nouă ani, durată după care se presupune că s-a încheiat procesul de descompunere.
Toată lumea știe, iar cine nu știe sigur va afla, că printre produsele agroalimentare, inclusiv cele procesate, industriale, vândute pe piața românească, sunt multe de o calitate îndoielnică, periculoase pentru consumatori.
Abundența de produse fabricate din materii prime neconforme ori de cea mai proastă calitate, îmbunătățite și cosmetizate, însă, cu o multitudine de chimicale, E-uri, sau tratate în cazul legumelor și fructelor neprocesate cu pesticide în exces, constituie un pericol de moarte pentru cei dintre noi care le consumă frecvent.
În teorie se spune că piața, controalele și măsurile luate de autorități vor elimina de la producție, comercializare și consum astfel de produse periculoase, fie că sunt fabricate în țara noastră sau aduse din import.
Realitatea din piață ne arată însă, că hrana neconformă, plină de chimicale, este cumpărată la greu de către consumatorii care au un nivel de trai mai redus, iar aceștia sunt majoritari, în comparație cu numărul mult mai mic al celor cu bani, care își permit să achiziționeze și lucruri scumpe, de calitate.
Recent, a fost înființată Asociația Consumatorilor de Produse Alimentare „Optimum Cibum” (ACPA), care are drept scop anunțat misiuni de Prevenție și Informare Alimentară, Sănătate prin Educație Alimentară și Fizică, Siguranța Alimentară și Protecția Consumatorilor.
Astfel de asociații sau ong-uri care vizează piața alimentară au fost, mascând diverse interese însă, sunt și vor mai fi în România. Dar ACPA, după cum susține președintele acesteia Mihai Panait, este prima asociație care are un program amplu de cercetare și monitorizare a pieței agroalimentare românești.
Primul studiu comparative comandat de nou înființata asociație și realizat de specialiștii de la Institutul Național de Cercetare IBA București, referitor la mere, a scos în evidență faptul că merele românești din soiurile Jonathan și Golden, sunt mai bune, mai dulci și conțin mai mulți compuși benefici decât produsele similare, din import Turcia și Polonia, vândute în țara noastră.
Clar ca lumina zilei, merele românești sunt mai sănătoase și bune decât cele din import, care au un aspect mai commercial, sunt mai scumpe, fără gust și poate, uneori, au un conținut periculos de pesticide.
Mai toți românii știm acest lucru chiar dacă unii preferă fructele străine celor din România, dar acum calitatea produselor românești ne-au certificat-o specialiștii care au efectuat studiul amintit.
Mai rămâne ca toți consumatorii să realizeze acest lucru și să consume produsele în cunoștință de cauză, având de ales din oferta pieței, ce este mai bun pentru sănătatea lor.
Un al doilea studi comandat de ACPA și realizat de IBA București, s-a referit la constatarea și evidențierea conținutului de E-uri din napolitane, pe baza datelor înscrise de producători pe ambalaj.
Astfel, au fost analizate 26 tipuri de napolitane prelevate din rafturile unor hiper și supermarketuri, constituind un eșantion reprezentativ al celor mai cunoscute și vândute astfel de produse în România.
Rezultatele au arătat că napolitanele analizate conțin o gamă restrânsă de E-uri, majoritatea inofensive pentru sănătatea umană, numai că unele aveau un conținut de grăsimi vegetale hidrogenate, în proporție de 62% din eșantionul analizat, periculoase pentru consumatori.
Grăsimi vegetale hidrogenate periculoase, în napolitane
S-a constatat de către specialiști că există patru E-uri ce pot pericilta consumatorii, care merită o atenționare special: E-223, E-202, E-450i și E-476. Conform ACPA, majoritatea producătorilor utilizează grăsimi vegetale hidrogenate, care conțin un procent semnificativ de grăsimi trans-periculoase, cauzatoare de obezitate și boli de inimă.
La începutul lunii noiembrie, Administrația pentru Produse Alimentare și Medicamente din SUA (FDA) a catalogat grăsimile trans-artificiale drept un risc la adresa sănătătții publice, anunțând că va lua măsuri pentru a forța companiile producătoare să nu le mai folosească.
Studiul atrage atenția asupra faptului că nu prezența E-urilor în napolitane este îngrijorătoare, ci conținutul și cantitatea de grăsimi vegetale hidrogenate, deoarece indicațiile de pe ambalaj nu conțin date referitoare la cantitatea de aditivi alimentari.
După cum au evidențiat experții și sigur vor mai analiza cerceta și constata, multe dintre produsele alimentare de pe piață sunt periculoase și oferite din belșug, la super ofertă.
Cum spunea cineva, în loc ca piața să reglementeze cererea, oferta și calitatea mărfurilor alimentare, am ajuns să fim subjugați de marketul și publicitatea agresive și cumpărarea produselor nesănătoase pentru consum.
Este benefică apariția unor cercetări și analize a produselor agroalimentare, sunt chiar necesare, condiția este însă, ca acestea să fie îndreptate spre grija pentru sănătatea consumatorilor, nu să manipuleze pentru anumite interese al jucătorilor din piață.
Dacă tot și-au făcut apariția și au declarat deschis sprijinul pentru consumatorii români, eu le-aș sugera celor de la ACPA să comande câte un studiu privitor la calitatea produselor destinate școlarilor, prin programele populare cornul și laptele și unul referitor la consumul de mere în școli.
luni, decembrie 09, 2013
“Bucuriile” românilor din “Luna cadourilor”, în “Epoca de aur”
Cine a prins “Epoca de aur” a comunismului sigur își aduce aminte de lipsurile materiale, frigul și foamea criminale, pe care le suportau cu mare greutate, românii, în special iarna.
În „Luna cadourilor”, în preajma Crăciunului, alergau cu disperare, colindând magazin cu magazin, alimentară după alimentară, pentru a putea pune pe masă o bucată de carne, de brânză sau chiar un amărât de salam cu soia.
Căutau de nebuni printre blocurile cenușii ale marilor orașe, câte o portocală, o banană, ciocolată sau bomboane de pom, pentru a le putea pune copiilor sub brad, că sacul lui Moș Gerilă era întotdeauna mai mult gol decât plin.
Bucureștenii știau fiecare pe unde să caute, unde s-a băgat ori urma să se bage carne în special, dar și alte alimente care lipseau, orientându-se mai ales după reperele cozilor din spatele blocurilor.
Aceste cozi celebre, de neuitat, cine a trăit acele vremuri știe, erau formate la ușile din spate ale magazinelor tocmai pentru a nu deranja privirile Tovarășilor, când treceau în coloana oficială de partid și de stat.
Cei mai descurcăreți dintre amărâți își lăsau de multe ori, rând, la mai multe cozi odată și fugeau de la una la alta, atunci când sosea mașina cu pui, carne sau ce mai băgau tovarășii șefi ai comerțului socialist.
Cei care aveau bătrâni în familie erau salvați, pentru că pensionarii aveau timp liber nelimitat și puteau să stea la cozi, chiar și nopțile, pentru ca a doua zi, să spere că prind două pachete cu carne, cât se dădeau, “ca să ajungă la toată lumea”, mai mult os și acelea.
Ce de îmbulzeli, certuri, chiar și bătăi se dădeau uneori, la astfel de cozi, între fomiști, mai ales că unii, mai șmecheri se băgau în față sau aveau blatul cu vânzătorii.
Erau și cazuri frecvente în care, după ore întregi de tremurat la o coadă sau alta, oamenii nu se alegeau cu nimic, nebăgându-se carne sau fiind insuficientă, neajungând la toți cetățenii de la coadă.
Oamenii plecau dezamăgiți, triști, necăjiți acasă, dar obișnuiți cu astfel de întâmplări cotidiene. Luau de prin alimentare ce găseau pentru hrana familiei, iar pe vremea aceea se găseau conserve de legume și pește oceanic din belșug.
De acolo a rămas și expresia „Nici o masă fără pește”, care era de fapt și sloganul publicitar la ordinea zilei, în materie de alimentație publică. Acum, de când România nu mai are flotă de pescuit oceanic, peștele a ajuns la prețuri destul de mari, mai ales în perioadele de post, când se consumă acest aliment destul de frecvent.
Țin minte că în București, în ultimii ani de comunism, unii bucureșteni mai isteți luau trenurile și mergeau în orașele unde știau că mai găsesc carne, cum ar fi Scornicești, Slobozia sau altele.
Nu pot să uit de pâinea, zahărul și uleiul cartelate, românii făcându-și stocuri speciale pentru sărbători, astfel încât gospodinele să poată face cozonaci sau alte prăjituri.
Mi-au rămas tipărite în minte și imaginile cu țăranii ajunși muncitori la oraș, navetiștii care vinerea seara și sâmbăta în special, plecau acasă, la familii, cu sacii de pâine uscată, hrană pentru porci, dar mai ales pentru ei.
Erau anumite magazine de pâine pe lângă gări și autogări, unde aceștia reușeau să cumpere pâine fără cartelă și în cantități mai mari. Uneori însă, cădeau victime vigilenței organelor statului și riscau chiar dosare penale, pe lângă confiscarea sacilor cu pâine.
În prejma sărbătorilor da iarnă, dar și pascale erau controale speciale ale autorităților asupra mașinilor, la intrarea în București, pentru a fi depistate persoanele ce transportau carne de porc sau de miel ilegal, fără acte.
Locuitorii de la orașe aveau parte de tot felul de „bucurii” nu doar în „Luna cadourilor”, ci pe tot parcursul anului, dar acestea se manifestau mai crâncen iarna decât primăvara sau vara.
Cei care stăteau la bloc erau pregătiți cu haine groase, gospodinele aveau grijă să gătească noaptea dacă puteau, pentru că atunci erau gaze mai mult timp. De asemenea, apa caldă nu se livra tot timpul, iar când se dădea era mai mult călâie.
O adevărată aventură era seara, noaptea sau dimineața când se întrerupea energia electrică, iar oamenii umblau ca stafiile pe scările blocului, cu lumânări în mâini sau, în cel mai fericit caz, cu lanterne, dar lumânările erau de bază.
Cred că și acum, în unele apartamente sunt oameni care mai păstrează cu sfințenie lămpile de gaz, ce atunci le luminau casele când se lua curentul.
Mai nefericiți erau cei care surprinși de oprirea curentului în timp ce se aflau în lift. Ce de urlete, bușituri în ușa și pereții liftului, băteau și țipau bieții oameni, deoarece curentul se lua cu orele și stăteau blocați mult timp în cutia de fier.
Nu mai vorbesc de transport, când reușeai, după zeci de minute de așteptare în frig, în stații, să te urci ori să te agăți cu câte o mână de barele ușilor rablagitelor de tramvaie, ale troleibuzelor și autobuzelor cu burduf, ziceai că l-ai prins pe Dumnezeu de picior.
Și te rugai să rămâi cu mâna înțepenită, încleștată de fierul rece, că altfel cădeai și cine știe ce ți se putea întâmpla, puteai chiar să-ți pierzi viața. S-au întâmplat destule astfel de accidente nefericite pe vremea aia.
Era să uit de cozile imense la buteliile de aragaz, unde se duceau s-și umple butelia locuitori de la casele urbane, îmbulzeala și bătăile erau la fel de mari între amărășteni, la fel ca și cele de la alimente.
În vremurile acelea, vânzătorii de la butelii, lucrătorii de pe la restaurante, alimentare, PECO o duceau cel mai bine, pentru că reușeau să-și asigure nu doar hrana pentru familiile lor, dar mai făceau și bani în plus din specula cu mâncare ori alte produse prohibitive.
La peste douăzeci de ani distanță, în plin pluripartitism, traseism și afacerism politic, lucrurile s-au schimbat ca de la cer la pământ. Doar că nu prea umblă câinii cu covrigi în coadă, nu că nu am avea câini prin marile orașe sau am duce lipsă de covrigi, ci din alte cauze.
Românii au făcut porcul să zboare
Oferta actuală de produse alimentare este parcă una ieșită din cornul abundenței, cu banii stau, din păcate, mulți români cam prost, comparativ cu perioada comunistă când aveau bani dar nu aveau de unde să cumpere mâncare.
Acum, până și porcul zboară, pentru că preparate din acest mult iubit animal, sunt trimise la pachet, chiar și pe calea aerului, de rudele din țară pentru românii aflați în străinătate, care nu pot veni acasă de sărbători.
Nu mai vorbesc, că de ceva timp încoace, porcii se vând și se cumpără și de pe Internet. Ofertele de porci în prejma Crăciunului, abundă în anunțurile pe site-urile de vânzări și au o gamă destul de diversificată.
Ghiță și Gogu, de exemplu, sunt doi porci grași scoși la vânzare pe…Facebook și nu sunt singurii. Din toate zonele țării, din sate, comune și orașe, țăranii sau crescătorii de animale au invadat netul cu porci.
De la rasa Mangalița până la noueuropenizații purcei vietnamezi găsești porci gârlă pe anunțurile de vânzare, la prețuri mai convenabile decât în hiper, supermarketuri și măcelării.
Mai toți producători își laudă marfa în fel și chip, cum că sunt crescuți bio, fără chimicale, fără nutrețuri combinate, că nu le dau făină de oase s-au mai știu eu ce hrană de creștere rapidă.
Că nu au colesterol, grăsime, că au o carne fragedă, gustoasă și sănătoasă. Unii crescători au servicii integrate, dacă dorești, îi taie, tranșează și îi aduc și acasă. Alții se oferă să facă și preparatele tradiționale, cârnați, șuncă și altele, totul pentru satisfacerea clienților.
Pentru românii cu dare de mână ori cetățeni/cetățence mai simandicoși există și alternative la carnea de porc, dacă aceștia nu consumă o astfel de carne, că le cade greu la stomac ca și politica sau din alte motive.
Sunt sumedenie de oferte de carne de vită-de la Bălțata românească la Albastru Belgian, tăurași, junici de toate rasele, bivoli.
“OI DE CAMERUN !Combinație între gazelă și muflon !Carne fără colesterol,bogată în vitamine complexe, de calitate.
Carnea este ca gust la fel ca vânatul, ca aspect arată ca cea de muflon, nu are miros de oaie, nu sa mulge nu sa tunde, are 2 ani și de multe ori cate 2 miei !”
Se oferă și găini grase, de rasă: Orpington,Brahma,Cochin, moțate, mătase japoneză,Yokohama, Sumatra, combatant uriaș, italiană,etc. Curcani rasa Big, crescuți la curte, cu cereal, greutate 20-25 kg/bucata, gâște.
Tot pentru masa de Crăciun se mai pot cumpăra de pe Internet: fazani, rațe mandarine, karoline, kanguri, struți, oi pitice, iepuri, capre pitice și câte și mai câte.
După cum putem lesne constata, Moș Crăciun, în ton cu vremurile și tehnologia modernă, are superofertă de sărbători, în comparație cu defunctul Moș Gerilă, de care ne mai amintim din când în când, cei care l-am prins.
miercuri, decembrie 04, 2013
Șicanăreală pe viața românilor!
Când scriam în urmă cu ceva timp, articolul intitulat „ Calamități în prag de iarnă”, nici prin gând nu-mi trecea că amploarea fenomenului va fi atât de mare, cum se vede astăzi, din prisma marilor probleme și greutăți cu care se confruntă românii, în prezent, dar și la viitorul sumbru care îi așteaptă.
Sumbru, scriam atunci, deoarece credeam că mulți români vor intra în iarnă, dar și mai puțini vor reuși să iasă teferi, în primăvară. Deja, sunt destui cei care au început să dea colțul.
Între timp, lucrurilor rele prevestite li s-au adăugat altele și mai pesimiste, menite să ne facă viața și mai imposibilă: executările silite ale Fiscului și creșterea prețurilor la carburanți, cu tot lanțul de scumpiri și efectele negative generate, sunt doar câteva dintre nenorocirile ce au venit și vor mai tăbăra peste noi.
Toate acestea sunt generate de fapt, de Foamea de bani, a statului rămas cu bugetu-n drum, mai rău ca șoferi-n pana prostului. Sunt generate de Aleșii poporului, care-i bagă pe votanții de la anul într-un fel de post negru, hrăniți doar cu circ politic, scandaluri și demagogii de joasă speță.
Mai nou, pentru că am intrat în luna cadourilor, cetățenii au parte de bonusuri de impact major asupra lor, cum ar fi bugetul, creșterea accizelor sau pe scurt, Șicanereala politică.
Din păcate, această Șicanăreală politică reprezentată de protagoniștii celor două palate, Cotroceni și Victoria, conduse de “Matrafoxatul” și “Plagiatorul”, aleșii poporului, se face pe viața românilor.
Miza circului sunt Paralele și așa insuficiente ale cetățenilor, care nu mai pot satisface necesitățile și foamea de bani a aleșilor.
De o parte, premierul și guvernarea actuală, care consideră că dacă au fost votați cu 70% dintre alegători, sunt și împuterniciți de aceștia să le scumpească nivelul de trai.
Pe de altă parte, președintele țării pune tălpi insuficiente scumpirii vieții, în România, făcând mai mult de unul singur, munca unei Opoziții inexistente.
Criza politică din Țara Orbilor a ajuns la paroxism, sub ochii unei populații tot mai disperate de ceea ce vede și simte pe pielea ei, ca urmare a actelor și acțiunilor conducătorilor săi.
Pe margine, o parte puțină a opiniei publice și aceasta împărțită în tabere de simpatii și susținători, a început să mârâie din ce în ce mai mult față de măsurile impuse de aleși, ale căror efecte le afectează grav dreptul la un trai decent.
Vehemența acestor oameni se adresează tuturor factorilor politici implicați-actualii guvernanți, Parlament, președinte-acuzați că fac doar jocuri și circuri politice, lansând doar petarde populiste, de o parte și de alta, în timp ce românii sunt aduși în sapă de lemn.
Nu sunt uitați nici “marii lideri de dreapta-Predoiu, MRU, Neamțu, pechinezul Blaga, viitorii câștigători ai alegerilor”, care, prin pasivitate, sau din alte interese, nu acționează nicidecum ca și reprezentanți ai Opoziției, lăsându-l pe Băsescu singur la bătaie.
Unii români mai scoși din fire, fac comparația între acuzarea Ceaușeștilor, tot într-o lună decembrie, și vina clasei politice de azi, acuzând-o de “înaltă trădare, subminarea economiei naționale și genocid”, solcitând judecarea acesteia.
Alții fac haz de necaz, dovedind un umor negru specific românilor, propunând drept soluții de salvare “ să se ridice numărul de parlamentari la 1.200, astfel încât aceștia să poată cheltui toți banii românilor, iar toate referendumurile să fie ignorate”.
Între timp, Plenul Parlamentului a dovedit că lucrează, nu doarme și a stabilit un record, adoptând cele 52de articole ale bugetului de stat pentru 2014, în doar 1 oră de dezbateri! Referitor la acest record, unii pricinoși au spus că într-o singură oră nu s-au putut nici măcar număra voturile tuturor de articolelor.
Între timp, se spune și declară de către responsabili, planurile cincinale la autostrăzi, fie ele autostrăzi mari sau mici, trasate cu creionul, la repezeală, după inspirație și interes, dar și la Suspendata lui Oprescu, care, cică, ar avea și niște străpungeri subterane!
Între timp, baronii locali presează șefii sus puși, pentru un buget mai mare decât pe vremea lui Boc.
RATB-ul scumpește prețul biletelor de la începutul lui 2014.
Și, arătând că se gândesc și la viitorul luminos al Capitalei noastre europene, implicit la imaginea prestigioasă a României în Europa, optimiștii au anunțat că Guvernul a dat undă verde candidaturii Bucureștiului la organizarea Euro 2020, la fotbal.
De pe margine, deocamdată, ne urmăresc fără să ne tragă de urechi, dar siguri de ceea ce fac, actorii externi, UE și FMI.
În timp, viața alegătorilor prețuiește tot mai puțin decât banii lor, în ochii aleșilor, asigurați de “grija” acestora pentru ei, “ca cetățeni ai Europei, nu ca cetățeni de mâna a doua.”
Paul Stan
joi, noiembrie 28, 2013
„Medicii români să învețe în Occident, apoi să se întoarcă în România!”
Doctorul Laurențiu Belușică, actual manager al Spitalului din Găești, omul care de ani de zile se luptă să facă bine nu doar oamenii, ci și sistemul de sănătate bolnav din România!
Recent, în cadrul campaniei de vaccinare anticovid, la început de an 2021, a dat dovadă de mult profesionalism, a arătat cum se rezolvă o situație la care probabil, anterior, coordonatorii vaccinării nu se gândiseră, a dat un exemplu și altor manageri de spital, a dat o șansă de vaccinare și unor oameni cărora cine știe când le venea rândul și, nu în ultimul rând, foarte important, nu a irosit vaccinul! Atitudine pentru care a primit mustrări de la sistem!
Acum câțiva ani, l-am întâlnit pe doctorul Belușică, în 2013, când, la fel ca și acum, era una dintre puținele voci ale medicilor, care se luau la trântă cu sistemul de sănătate românesc, bolnav și corupt. Vă prezint mai jos interviul realizat la vremea respectivă cu domnia sa.
Interviu cu Laurențiu Belușică, doctorul care s-a specializat în Uniunea Europeană și performează acasă
Șef Secție Chirurgie la Spitalul de Urgență MIRA „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” și Conferențiar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”
-Domnule doctor, ați declarat recent:„ Ca medic, nu poți face grevă! Din păcate, puțini medici din sistemul românesc de sănătate gândesc așa.” Sunteți primul medic pe care îl aud spunând acest lucru, în timp ce majoritatea medicilor din țara noastră gândesc altfel.
-O să-mi atrag oprobiul unora. Hai să o luăm așa: eu sunt în grevă. Ce fac în grevă, asigur asistență medicală urgențelor, nu așa se spune? Dacă vine o pacientă și spune că o doare burta, atunci trebuie să o consult, să văd dacă este sau nu urgență. Nu pot doar să mă uit în ochii ei și să spun că este sau nu urgență.
Trebuie să se înțeleagă foarte bine din partea organizatorilor grevei, că nu pot face grevă pe parafa și eventual pe malpraxisul meu. Faceți grevă pe parafa dumneavoastră, dacă faceți grevă!
Pacienta dacă a venit că o doare burta, trebuie să o consult, să-i fac o ecografie, radiografie abdominală, analize de sânge, după care să stabilesc dacă este urgență sau nu. Mai mult, s-ar putea să nu pot stabili atunci dacă este urgență sau nu, s-ar putea să mai aibă nevoie de consult la alt doctor. Asta este grevă, nu e grevă. Medicii nu au cum să facă grevă.
Mai este o chestie foarte hazlie. Când sunt epidemii de gripă, la intrarea în spitale se pune afiș mare-„Acces interzis! Gripă!” Cine spune că pacientul care stă la poartă bolnav de gripă, are acces interzis, portarul? Nu. Pacientul trebuie adus la Camera de Gardă, să fie consultat de un medic sau de mai mulți medici, să i se facă analize și așa mai departe. Nu poți să lași la latitudinea portarului, care poate spune-“Mata, după profilul dumitale, nu ești urgență. Dute acasă!” Nu se poate așa ceva! Medicii nu pot face grevă.
-În condițiile actuale, de când lucrați în România, puteți să faceți performanță profesională?
-Da. La nivelul la care pot să fac. Poate că aș fi făcut mai multă performanță în Anglia sau în altă parte. Dar eu am ales să trăiesc în România, nu din patriotism sau altceva. Din motive personale. Aici fac ce mi-am propus să fac. Am performanțele pe care mi le-am propus. Pot să spun că mi-am atins nivelul de incompetență și ceea ce fac cred că fac foarte bine.
-Cine credeți că este vinovat de situația actuală a Sănătății în țara noastră, factorul politic, sistemul în ansamblu sau altceva?
-Mi-ați pus o întrebare grea. Aș spune că pentru anumite lipsuri sunt de vină eu. Pentru că eu ar trebui să mă lupt mai mult, eu ar trebui să mă duc peste factorii decizionali mai mult și să cer mai mult. Să fac scandal și ce trebuie pentru drepturile pacienților. Să arăt de ce am nevoie. Personal, cred că eu trebuie să fac ceea ce trebuie să fac. Dacă fiecare doctor ar gândi așa, multe lucruri ar fi foarte bune. La peste douăzeci de ani de la o schimbare politică majoră, în România, cât să mai dăm vina pe politic?
Trebuie făcut ceva. Cred că cel mai bine ar fi ca tot mai mulți medici români să meargă și să lucreze în Uniunea Europeană, să se perfecționeze, apoi să vină înapoi și să facă atât cât pot. Eu am fost plecat, dar nu pot să fac în România tot ce se face în Anglia, că n-am cum. Dar ceva fac. Am schimbat o mentalitate, ceva, ceva bun s-a întâmplat.
-Unii doctori sau persoane din sistemul sanitar au o imagine foarte proastă în ochii opiniei publice, fiind considerați incompetenți și corupți. De ce medicii competenți, cinstiți nu-i puneți la punct pe ceilalți?
- Nu e treaba mea, nu e problema mea să pun la colț medicii necinstiți sau corupți. Nu sunt plătit pentru așa ceva. Eu sunt plătit să îngrijesc bolnavii. Cine știe să descopere medicii corupți să facă anchete, să-i pedepsească. Eu consider că nu-i treaba mea și nu vreau să fac treaba altuia, pentru că sigur, nu o voi face bine. Este problema unor astfel de medici și problema autorităților. Sub nici o formă, nu este problema mea.
Interesele medicilor
-După opinia dumneavoastră, care ar fi interesele medicilor români la ora actuală?
-Personal cred că medicii au patru interese pe care trebuie sa le urmeze: primul este Interesul pacientului, este un interes suprem care trebuie urmărit prioritar. După ce am îndeplinit interesul pacientului sau atât cât se poate din el, trebuie urmărit interesul instituției în care lucrezi. Apoi, urmează interesul colegilor și în final, interesul personal al medicului. Cred că numai așa vom reuși.
-Este bine ca medicii români să se raporteze mereu, comparativ, la salariile medicilor din străinătate, dat fiind faptul că realitatea și condițiile din România sunt cu totul altele?
- Toată lumea are probleme de finanțare, sigur, la nivele diferite. La noi este un nivel mai jos, dar și Ungaria are lipsurile ei și Germania și Anglia au lipsurile lor. Nu prea poți să te compari însă, cu medicina din Anglia. Din punctul meu de vedere, medicina mondială începe în Anglia. Aceasta este părerea mea. Medicina din Anglia se practică la modul cel mai corect din lume. Nu se compară nici cu cea din America, nici cu cea din Japonia. Am lucrat acolo și știu. În Anglia este cea mai bună așezare teritorială și organizare și din toate punctele de vedere.
Nu poți să te compari cu ei, care au salarii de la 9000-10. 000 de lire și mai mult pe lună. Cine trăiește acolo se compară cu ei. Cine trăiește aici se compară cu cel de lângă el, nu cu altcineva.
-Cât timp ați lucrat în Anglia?
-Câteva luni. Dar am făcut ca medic, stagii de perfecționare și am combinat utilul cu plăcutul. Ani la rând, mi-am făcut concediul în alte țări și am lucrat câte o lună la spitale din statele respective, fără bani. Am învățat foarte multe lucruri. Am făcut câteva luni de chirurgie laparoscopică la Strasbourg, care este centru de chirurgie laparoscopic european, poate că și mondial. Am făcut șase cursuri acolo. Am lucrat ca voluntar în Belgia, Italia, Grecia. Doar în Anglia am lucrat ca angajat. Am o minimă experiență profesională în Occident. Am revenit în țară, în urmă cu 5-6 ani și de atunci lucrez la Spitalul Militar „Dimitrie Gerota”.
Problemele sunt multe, totul depinde cum știi să le rezolvi
-Care sunt problemele cu care vă confruntați acum, în condițiile sistemului românesc de sănătate?
-Problemele sunt multe, dar nu ai acum, în momentul de față, o soluție. De unde nu e, n-ai de unde să ceri! Problemele sunt destule, legate de bolnavi, de lipsa protocoalelor, lipsa medicamentelor, lipsa aparaturii. Sunt foarte multe probleme. Totul depinde însă, de tine ca individ, cum știi să le rezolvi, cum știi să abordezi o anumită problemă pe care s-ar putea să nu o poți soluționa. Când mă angajez să operez un bolnav, mă asigur că-l pot opera, că am tot ce îmi trebuie și așa mai departe. Nu mă apuc de o treabă pe care nu știu dacă o pot termina. Nu am condiții și lucruri cum sunt în Anglia, în Germania, dar am și eu cu ce să fac medicină în România.
- Recent, un medic român a declarat că face malpraxis cu bună știință, din cauza lipsurilor materiale ale spitalului unde lucrează.
- Problema lui. Dar dacă ești medic și știi cum să faci lucrurile, le faci în așa fel încât să le faci bine. Mai este un aspect, trebuie să informezi pacientul de ceea ce ai și să ai consimțământul privind modul cum poți să-l ajuți. Și pacientul, în cunoștință de cauză, dacă vrea, se operează la tine, dar trebuie să știe ce posibilități de tratament are. Sunt unii pacienți care au posibilități materiale și pot alege să se opereze în Germania, Anglia sau în altă parte. Trebuie să fii diplomat, dacă ești diplomat răspunderea este pe din două.
-Care credeți că este viitorul medicinei românești, după cum merg lucrurile în prezent?
- Din păcate, au plecat și cred că vor pleca în continuare, foarte mulți medici în străinătate. Dacă acești doctori s-ar întoarce înapoi, nu mă dau pe mine ca exemplu, s-ar schimba foarte multe lucruri. Pentru că nu ai cum să înțelegi foarte multe lucruri, dacă nu vezi fenomenul medical în toată splendoarea lui, acolo unde se întâmplă. Și în Anglia, unde consider că este vârful medicinei, au lipsuri, au probleme și acolo trebuie să ceară, însă sunt probleme mult mai mici, dar ei le văd ca niște dificultăți foarte mari. Nu văd prea bine viitorul medicinei din România.
Lupta unor oameni dedicați, dornici să facă ceva, este foarte grea. Grevă de ochii televiziunii nu se poate face. Cred că cei care fac grevă, doar se prefac că fac grevă. De fapt nu facem, că noi ne facem treaba. Eu îi înțeleg foarte bine pe cei care au lipsuri, avem aceleași visuri. De aceea m-am întors și din Anglia, unde aveam 55 de lire sterline pe oră, să lucrez aici. Mi-a fost foarte greu la început, dar am știut ce să fac și să cer de la colaboratori. Am știut să fac niște lucruri, pe care le-am învățat în Uniunea Europeană, pentru că altfel nu avem de unde să le știu.
În medicina românească trebuie să se schimbe niște lucruri. Este evident că trebuie să se schimbe niște lucruri.
-Sunteți și conferențiar la Facultatea de Medicină, care a început sesiuni de informare în licee, pentru a-i atrage pe tineri spre acest domeniu. Ce ați constatat, mai sunt atrași tinerii să se facă doctori?
- Este campania Facultății. Eu le arăt tinerilor ce este Medicina, le vorbesc și despre lucrurile bune și cele rele. Ei vor alege, dacă doresc să urmeze o astfel de cale. Tinerii rămân la fel de interesați ca și cei din anii trecuți, dar, din păcate sau din fericire, foarte mulți dintre ei vor să plece afară. Este o politică pe care au prins-o și tinerii, vor să învețe medicina ca să poată pleca afară.
La Liceul C. A. Rosetti, mi-au spus doi băieți că vor să plece în Suedia, nu știu de ce tocmai acolo. În România nu prea mai vor să rămână, cam jumate-jumate este procentul. Nu am date oficiale, dar fenomenul este extrem de îngrijorător. Ar trebui să se ia măsuri profilactice înainte de a spune ce ne facem că anul acesta, au plecat din țară foarte mulți doctori.
Ce să facem ca doctorii aceștia mici să nu plece sau măcar să vină alții în locul lor, cum se întâmplă în Anglia? Acolo, de exemplu, unde am lucrat, eram un medic polonez, unul român, unul bulgar, un indian. Englez nu era niciunul. Să facem și noi ca alții medicină de calitate, pentru că toți doctorii în Anglia fac medicină de calitate, chiar dacă mulți erau din alte țări. Medicii străini în această țară sunt priviți foarte bine, pentru că, la fel ca și în alte state, nevoia de asistență medicală este foarte mare. Eu personal am fost primit foarte bine.
Doctorii au nevoie uriașă de stagii de pregătire
-Ca doctor cu experiență și specializări în Uniunea Europeană, ce credeți că este important de știut și de făcut de către tinerii medici români?
-Medicilor le transmit mesajul de a pleca afară să facă stagii și cursuri cât mai multe. Orice specialitate ai avea, ca medic trebuie să mergi cel puțin odată pe an la un congres sau la un curs, în UE sau în afara ei. Trebuie să ai abonament cel puțin la o revistă medicală, trebuie să citești o carte care este valabilă în următorii 4-5 ani. Este minimum, minimorum.
Să plece cât mai mulți, să facă schimburi de experiență, cursuri, dar să se întoarcă înapoi. Nu poți să obligi un om să se întoarcă înapoi, este opțiunea lui. Se spune că se întorc doar cei ce nu se adaptează. Eu m-am adaptat foarte bine în Anglia, dar am ales să mă întorc în țară. Ar trebui să se întoarcă tot mai mulți, cu tot ce au învățat acolo, cu altă mentalitate, să facă ceva în România. Dacă toți ar face cât de puțin pot, probabil, s-ar schimba ceva și la noi.
Consider o problemă foarte importantă faptul că un număr tot mai mare de medici pleacă din țară și mulți nu se mai întorc. Din păcate sunt tineri. Trebuie să se facă ceva pentru acești tineri, ca să se întoarcă în România. În perioada interbelică au fost astfel de perioade, când tinerii noștri învățau la Paris și apoi se întorceau acasă. Nu trebuie să facă toată școala afară, ci tot felul de cursuri. Sunt nenumărate cursuri foarte ușor de făcut, chiar și în concediu. Sunt foarte accesibile și înveți niște lucruri pe care în țară la tine nu ai de unde să le afli. Eu am învățat foarte multe lucruri. Dacă nu mergeam la astfel de cursuri, aș fi fost un om amputat profesional și intelectual.
Vă dau un exemplu, în 1991, mentorul meu m-a trimis la Strasbourg, la Centrul de chirurgie laparoscopică. În țară, un coleg mi-a spus că degeaba mă duc, deoarece țara noastră este prea săracă pentru a dezvolta acest gen de chirurgie. După trei luni, ironia sorții a făcut ca același medic prin contribuție personală, să aducă în spitalul unde lucram atunci una din primele linii de laparoscopie din România.
Medicii au nevoie uriașă de stagii de pregătire, în țară sau în afara ei.
De acest lucru mi-am dat seama prima dată, în Belgia. Și cei de acolo vor să plece în altă parte, să învețe ce nu se face în țările lor. Este foarte bine. Dar la ei se mai și întorc pe când la noi vor fi sau chiar sunt spitale unde nu se mai poate face medicină, din lipsa doctorilor. Deja, sunt secții ici, colo, unde nu se mai fac linii de gardă sau se închid din lipsa medicilor.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!
Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.
luni, noiembrie 25, 2013
Reîntoarcere la apicultura dacilor
Apicultura holistică produce transformări de conștiință.
Prima carte de apicultură organică și naturală din România, care conține minim cinci patente de talie mondială.
Cineva spunea odată că dacă vor dispare albinele de pe pământ, atunci va dispare și omul.
În ultimii ani, la nivel mondial s-a manifestat un fenomen îngrijorător în ceea ce privește dispariția și moartea albinelor, fapt care a determinat diverse cercetări pentru stabilirea cauzelor a ceea ce specialiștii au denumit Colony Colaps Disorder (CCD).
După mulți ani de trudă și cercetare intensă, un mare pasionat și specialist roman în apicultură, Dr. Dragoș Ciprian Negru, se pare că a găsit răspunsurile necesare salvării albinelor, propunând reîntoarcerea la apicultura natural-organică practicată cu mii de ani în urmă de strămoșii noștri daci.
Recent, acesta a publicat cartea Inițiere și Practică în Apicultura Organică și Naturală, primul volum de acest gen apărut în România, prin care propune renunțarea totală la folosirea substanțelor chimice în tratarea stupilor.
Interviu cu Dr. Dragoș Ciprian Negru, autorul cărții Inițiere și Practică în Apicultura Organică și Naturală:
-Ce v-a determinat să efectuați o îndelungă cercetare științifică în domeniul apiculturii și să militați pentru practicarea unei apiculturi organice în detrimentul uneia convenționale?
-Încă de la început, acum aproape 15 ani, când mi-am cumpărat primul stup,am fost oarecum contrariat de necesitatea folosirii substanțelor chimice în tratarea stupilor. Știam până la acea dată că albinele și produsele lor sunt cele mai sănătoase și cele mai puțin atinse de substanțe toxice, dar în momentul în care am început apicultura, mi-am dat seama că nu este
așa.
De atunci și până acum s-au folosit și se folosesc încă, permanent, în apicultura românească substanțe chimice cu toxicitate ridicată, de la antibiotice până la pesticide și insecticide.
Și acum când privesc în urmă, îmi dau seama că apicultura convențională,care de altfel se practică la scară largă, în țara noastră, este un mare
paradox. Pe de o parte beneficiem de condiții naturale excepționale, cu ofloră spontană deosebită, care dau produselor apicole o calitate aparte,
dar pe de alta, tot noi suntem cei care contaminăm aceste produse cusubstanțe toxice.
Numai dacă ne gândim că se lasă de toamna până primăvara, în stupi fitile impregnate cu substanțe deosebit de toxice pentru tratarea varoozei, substanțe care se acumulează în ceară și de acolo trec apoi cu ușurință în faguri, că trebuie să se afume de mai multe ori pe an stupii cu fumul rezultat din arderea și a altor substanțe, ne putem da seama cam ce înseamnă apicultura românească la ora actuală.
O perioadă de câțiva ani la început, am practicat și eu aceste metode, dar în sinea mea știam că trebuie să existe și o altă cale. Pe această cale, însă, în România, până la acea dată, nu pășise nimeni, nu aveam nici un reper, mă bazam doar pe ceea ce intuiam. Momentul în care am decis să renunț total la stupăritul convențional a fost după ce am ars toți stupii pe care îi aveam la acea dată, în urma infestării cu loca americană, cea mai teribilă boală, pentru care nu există decât două alternative: antibioticele sau focul.
Am mai păstrat doar o mână de albine și o matcă pentru a nu pierde materialul genetic, am cumpărat noi colonii în primăvara următoare și am renăscut într-o nouă formă. Am început să lucrez la elaborarea unor noi metode de întretinere, bazate pe principii naturale. Au urmat apoi ani întregi de cercetare și studiu, în urma cărora a rezultat un sistem de întreținere a albinelor complet și complex denumit sistemul Maximus, care include atât întreținerea pe parcursul întregului sezon apicol, fără faguri artificiali și substanțe chimice de sinteză, precum și selecția, creșterea mătcilor și trântorilor, gestionarea situațiilor de risc, elaborarea anumitor conduite terapeutice.
-Care este importanța descoperirilor dumneavoastră și aplicarea noilor tehnologii în domeniu?
-După cum se știe, momentan, albinele melifere de pe întreaga planetă trec prin situații destul de dificile. Acest lucru se datorează în primul rând,
metodelor de lucru practicate în apicultura convențională, cât și substanțelor chimice folosite. Sistemul elaborat de mine reduce total tocmai acești factori de stres care declanșează degenerarea speciilor de albine melifere, promovând în primul rând, principiile holistice de raportare la integralitate. Astfel, albinele sunt redate din nou mediului natural, din care au fost luate, regăsindu-și vitalitatea și armonia. În plus, ne putem da seama cu ușurință ca nefiind poluate cu substanțe chimice, produsele apicole sunt de o reală calitate.
-Ce efecte asupra mediului și oamenilor ar avea practicarea pe scară largă a apiculturii natural-organice, la nivel internațional?
-Termenul organic-natural este strâns legat de noțiunea de "holism", careînseamnă integralitate. În momentul în care reușim să înțelegem acest
lucru, precum și modul în care funcționează aceste corelații, nu numai că putem practica cu succes o apicultură curată, apropiată de albină și de
natură, ci ne lărgim și orizontul cunoașterii. Automat, apare schimbarea în conștiința noastră și în comportament, devenim mai conștienți și prin urmare mai întelepți. Conștientizarea înseamnă printre altele și înțelepciune, iar înțelepciunea produce toate acele transformări positive de care avem la ora actual, o nevoie acută.
Astfel, prin apicultură holistică, organică-naturală, se produc transformări și la nivelul conștiinței, putând constitui un reper pentru
cei ce doresc redescoperirea de sine.
-Specialiștii în domeniu vă consideră un deschizător de drumuri și afirmă că ați inventat cel puțin cinci invenții de importanță mondială, dar pe care ați preferat să le faceți cunoscute odată cu publicarea cărții, în loc să le brevetați. Ce v-a determinat să faceți acest lucru?
-Într-adevăr la evaluarea academică, s-a constatat că volumul de față este extrem de valoros. Pe lângă faptul că reprezintă prima carte de apicultură
organică și naturală din România, conține elemente de noutate maximă pe plan mondial. Acestea derivă însă, din noutatea conceptului elaborat, care
reunește necesitățile reale ale coloniilor de albine, specificul mediului natural, planurile organice și informaționale într-un tot unitar.
-Care este deosebirea între practicarea apiculturii natural-organice pe baza metodelor holistice și apicultura convențională?
-Deosebirea este ca de la cer la pământ. Renunțarea totală la tratamentele cu substanțe chimice de sinteză aduce un plus de vitalitate, armonie, productivitate coloniilor de albine. Apoi, face posibilă obținerea acelor produse apicole cu adevărat naturale, care sunt lipsite de toxicitate și posedă din plin, toate virtuțile terapeutice.
Timpul alocat lucrului în stupină este mult mai mic. Prin metode specifice se repoziționează colonia de albine pe axa echilibrului, după care lucrurile evoluează în dinamică, de la sine. În stupăritul convențional, stuparul și albina se uzează reciproc unul pe celălalt, pe când, în apicultura holistică, albinele ajută stuparul să facă primi pași către cunoaștere, iar el le reîntoarce la matricea originară, bazată pe echilibru.
-Se mai practică undeva, în lume, apicultura pe bază de metode holistice, iar dacă da, unde și cu ce rezultate?
-Apicultura holistică își are rădăcinile la începuturile lumii. În țara noastră, apicultura practicată de strămoșii noștri daci se baza pe cele
trei elemente de bază în desfășurarea vieții coloniilor de albine: construirea fagurilor, roirea, extragerea mierii odată pe an, la sfârșitul
verii sau toamna.
În zilele noastre, apicultura holistică se desfășoară la nivel de hobby, cu predilecție în țările Europei Occidentale și pe continentele americane. În diferite țări cu tradiție din Europa( Germania, Elveția, Austria) dar și pe alte continente, apicultura organică -naturală se desfășoară de aproximativ 10 ani în apicultura de producție sub sigla DEMETER, sub directive stricte de supraveghere și control.
Startul a fost dat și în țara noastră, principiile elaborate de mine constituind elemente reprezentative pentru practicarea apiculturii
holistice.
miercuri, noiembrie 20, 2013
Lege și abuz - Fiscul execută silit viața contribuabililor români și a familiilor lor
În ultimul timp, tot mai mulți cetățeni, persoane fizice, salariați, contribuabili la stat, au avut parte și au în continuare, de popriri și executări silite din partea Fiscului, ca urmare a neachitării taxelor, impozitelor și amenzilor.
Mai există și cetățeni executați silit din cauza unor restanțe la bănci sau altfel de datorii, dar aici mă voi referi doar la simpli angajați cărora li s-au blocat salariile și li s-au tras banii din cont, fără acordul lor.
Baza legală a acestor executări silite este Ordinul Guvernamental nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, care este aplicat cu mare zeloșenie și fără noimă, abuziv în multe cazuri, de către funcționarii fiscali, mai ales după ce pușculița statului a rămas pe drojdie, în imposibilitatea de a asigura promisiunile actualilor guvernanți.
Astfel, zeci poate sute de mii de contribuabili, din întreaga țară, s-au trezit fără bani și cu salariile blocate de Fisc, în prag de iarnă, când cei de la putere au declanșat avalanșa scumpirilor. În unele cazuri, zeloșii au trecut chiar la confiscarea de bunuri materiale din cauza neplății dărilor către stat.
Familii întregi, copii, bătrâni, oameni sănătoși, bolnavi, șomeri, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau alte categorii de cetățeni au căzut și cad victime ale Fiscului, ce nu ține cont de nimic:
-de situații familiale, de criza care pe mulți i-a lăsat fără loc de muncă și fără venituri, de lege, de starea de sănătate a debitorilor, de faptul că lasă mulți oamnei fără nici un ban și fără mijloacele minime ale traiului zlnic, de multe și multe lucruri concrete care i-a pus pe contribuabili în imposibilitatea de a nu-și plăti taxele și impozitele.
Oamenii afectați, în număr tot mai mare pe zi ce trece, sunt în pragul revoltei, fiind tratați de autorități cu sfidare și indiferență, concomitent cu sosirea sezonului rece și a iminentei creșterii masive a prețurilor, la principalele alimente și produse de bază necesare supraviețuirii, cum ar fi combustibilii.
Ca o comparație personal, aș spune că plătitorii de taxe și impozite sunt mult mai hingheriți și afectați decât câinii fără stăpân, cărora li se alocă bani, în timp ce oamenilor li se iau banii.
Mai mult, cetățenilor executați silit, cărora li s-au luat banii cu japca din conturile bancare, Fiscul nu le-a eliberat nici măcar chitanța doveditoare achitării și stingerii datoriilor, funcționarii fiscali considerând că nu au o astfel de obligație!
Cu alte cuvinte, realitatea este următoarea: Fiscul îți ia banii din salariu, obligând băncile să vireze sumele respective către trezoreriile statului, dar nu dă contribuabililor nici un fel de act doveditor al plății.
Statul se alege cu banii în cont, iar cetățeanul căruia i s-au luat fără acordul lui nu primește nici un act, chitanță, precum că a efectuat plata.
În acest fel, toți contribuabilii executați silit sunt expuși dublei plăți, existând riscul să mai fie somați încă odată, pentru niște sume pe care le-a plătit deja, dar pentru care nu pot face dovada plății, neprimind chitanța de la stat.
Este un lucru absolut anormal și ilegal, dar ce este normal în țara aceasta? Este firesc ca statul să își fure și trateze cetățenii în felul acesta, pentru că orice sumă luată din contul unui salariat, angajat, fără acordul acestuia, chiar dacă are datorii la Fisc și pentru care nu se taie chitanță, se numește simplu-Furt?
Statul nici măcar nu respectă și aplică așa cum ar trebui, legea în baza căruia face executări silite pesoanelor fizice salariate, ci o face după bunul plac al unor funcționari la Fisc.
O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal prevede la:
“ARTICOLUL 7 - Dreptul de a fi ascultat:
Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
ARTICOLUL 57 – Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile; Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. “
A auzit cineva ca Fiscul să fi întrebat vreun contribuabil, înainte de a-l executa silit și abuziv, care este punctul lui de vedere față de această decizie, care este starea materială, socială și familială a datornicului, care sunt cauzele neplății? Se interesează statul dacă și cum mai supraviețuiește acesta după ce îi ia banii cu japca?
Le pasă autorităților dacă o familie sau alta executată silit, mai are mijloace de supraviețuire?
Răspunsul este clar, simplu și criminal de-a dreptul-
Statul nu este interesat dacă cetățenii contribuabili mai pot supraviețui după executările silite.
Statul vrea doar banii contribuabililor, luați prin orice mijloace posibile, fără nici un fel de scrupule, nimeni nu gândește că se pot distruge vieți, familii, destine, într-o societate în care și așa nivelul de trai este la limita cea mai de jos a condiției umane.
De ce nu eliberează Fiscul chitanțe pentru banii luați abuziv din contul cetățenilor executați silit?
Pentru orice produs, serviciu, datorie plătite cu voie sau fără voie, către orice societate, firmă, companie și în special către stat, trebuie eliberată o chitanță, o factură, un act doveditor plătitorului.
Cum face dovada plății contribuabilul căruia i s-au tras banii din cont atunci când, același Fisc sau alte autorități ale statului, trebuie să prezinte actele și documentele doveditoare?
Cum evită cetățenii riscul dublei impuneri, dacă Fiscul nu-i eliberează chitanță?
Reacția, opiniile și părerea multora dintre contribuabilii români față de executările silite ale Fiscului, le putem afla și din comentariile în spațiul virtual. Fără a da nume, am selectat câteva comentarii, care redau punctul de vedere și nedumeririle cetățenilor:
Cetățeani victime ale a popririi și executării silite:
“-Daca ți-ai platit amenda, în PRINCIPIU nu ți se mai poate emite un titlu executor!
Dar trăim în Romania, unde este posibil și așa ceva, deoarece funcționarii sunt oameni, și ca toți oamenii deveniți printre altele funcționari ai unor instituții de stat, practic nu mai gândesc ci execută, ștampilează, semnează și dau mai departe.
Eu dețin proba că deși am plătit amenda în 24 ore, m-am ales cu un titlu executor și somație de la primarie, pentru întrega sumă!”
“-AM AVUT POPRIRE PE SALARIU, ACUM SUNT ȘOMER .”
“-Parcă este un articol în Constituție, care spune că toți suntem egali în fața legii. Daca statul are o datorie la mine, îl pot executa silit ? Nu prea cred, vezi cazul cu taxa auto în care banii sunt returnați cu țârâita.
Ce se întâmplă dacă statul a facut o greșeală , cum de altfel știm că se întâmplă mere?. Pe greșeala lor, primăria îmi poate lua banii. Într-o țară normală, numai în urma unei hotărâri judecătorești, ți se poate umbla în conturi. “
“-Direcția de Taxe și Impozite, Sector 4, Bucuresti, a refuzat să îmi elibereze chitanța doveditoare plății, nejustificând în nici un fel legal, prin nici o reglementare sau articol de lege în vigoare, refuzul tăierii chitanței doveditoare plății, în condițiile în care a încasat banii virați de bancă pentru datoria respectivă.
Din câte știu, orice plată mai ales către instituțiile statului trebuie dovedită cu chitanța ce trebuie eliberată obligatoriu în acest caz, pentru a face dovada plății și a evita dubla amendă.
De ce Fiscul nu eliberează chitanțele doveditoare, în condițiile în care a încasat banii datorați?!!!
Nu este acest lucru o ilegalitate, un abuz și cine răspunde penal pentru încălcarea legii?
La fel cum un cetățean este amendat pentru nerespectarea legislației în vigoare, fiind executați silit, atunci Fiscul de ce ne ia banii și nu ne eliberează chitanțele doveditoare plăților?!!!”
“-Dacă s-ar aplica legea în vigoare, jumătate dintre cei care trăiesc acum din ajutoarele sociale de la stat, n-ar fi trebuit să le primească niciodată!Sunt sute de mii cei care dețin proprietăți și locuiesc în vile și care n-au un loc de muncă sau cei care au obținut certificate de invaliditate și care primesc indemnizații și ajutoare sociale de la stat.
Cunosc cazul concret al unui important ministru al actualului govern, care are o mamă pensionară ce locuiește în blocul meu, într-un apartament de două camere și care de trei ani de zile primește subvenția de la stat pentru încălzire, deși trăiește mult peste standardul de viață al majorității salariaților români, într-un adevărat lux demn de cele mai bogate și avansate țări din lume!
Este cea mai "doamna" din bloc și plătește cea mai mică întreținere lunară!
Dacă ar intra fiscul și la ea în casă, ar cădea pe spate la ce ar găsi acolo!!!! Strict autentic.”
miercuri, noiembrie 13, 2013
Vânătoarea de țărani continuă în București
Triste realități românești
Unii dintre români, nu doar majoritatea politicienilor, ci și foarte mulți lucrători în televiziunile fără număr ale scumpei noastre patrii, când nu se ocupă cu promovarea inculturii, șușelor, manelelor și a manipulărilor crase, descoperă din întâmplare și greșeală trista realitate românească.
Căzuți din sferele lor înalte de mari televizioniști și în criză de audiență, aceștia renunță din când în când la temele inculturii și prostituției media, abordând cu ”lacrimi” în ochi și cu fețe lungi de criză subiecte realiste, dramatice, cotidiene pe care se pare că nu le-au văzut niciodată sau pe lângă care au trecut până atunci cu indiferență și cu aerul rarefiat al marilor vedete contrafăcute.
Recent, trecând fugitiv cu telecomanda prin multitudinea de canale tv, majoritatea inutile după părerea mea, am rămas blocat când la o emisiune de cancanuri, în loc de obișnuitele teme cu maneliști, fufe și făcături de cea mai joasă speță, am constatat că marea vedetă televizionistă S.G., împreună cu obișnuiții critici de șușe, lăcrimau spumos cu fețe triste și vocile tremurânde în fața unei amărâte de băbuțe octogenare. Woaw, s-a schimbat lumea șușelor cu fundul în sus sau a scăzut de tot audiența canalului tv de când patronul este la reeducare?!!!
Nu, cancanistele și cancaniștii descoperiseră, nu se știe cum, realitatea românească, reprezentată de o amărâtă de la țară, cum sunt cu sutele în București și cu miile în alte orașe din țară, împinse zilnic de sărăcie să câștige o pâine în plus, necesară supraviețuirii. Ce de revoltă și plâns de milă pe seama bătrânei, fugărită și amendată zilnic de poliția locală a Bucureștiului! Ce de ajutoare și ”rezolvări” de probleme în urma intervenției de la prietenii emisiunii de cancan.
Parcă descoperiseră acum, pentru prima dată roata. Ce mai, lacrimogenia prefăcută din interes și omenia celor care și-au oferit ajutorul la televizor cred că au impresionat la maxim publicul obișnuit cu cancanuri, ridicând audiența prăbușită a emisiunii.
Din păcate, realitatea cotidiană a acestor amărâți de țărani triști, disperați, bolnavi, năpăstuiți de soartă și de autorități, aflați la limita supraviețuirii este prezentă de foarte mulți ani în viața românilor. În urmă cu un an, am scris un material despre hăituirea de către autoritățile bucureștene a acestor amărâți, care vin să vândă câte o mână de verdeață pentru o pâine. Și acum lucrurile sunt tot la fel ca toamna trecută, ba chiar mai rău, vânătoarea țăranilor în oraș a devenit mai aprigă din cauza câinoșeniei, lipsei de soluții și intereselor primarilor din București.
Am decis să reiau articolul de anul trecut, pentru că actualitatea realității cotidiene este aceeași, poate chiar mai rea.
Povestiri din ciclul „Minunile Excelenților” edili ai Capitalei
Nu știu cum este în alte orașe din țară, dar în București, de câtva timp încoace, s-a declanșat o adevărată vânătoare de țărani, locuitori ai localităților limitrofe Capitalei României.
De ani în șir, acești obidiți ai soartei, în special pensionari cu pensii de CAP, vai mama lor, vin atunci când pot și au cu ce, în marele oraș cărând cu brațele sau în spinare câte o desagă, paporniță, găleată de produse din gospodăria proprie, cu produse care le prisosesc.
Țărani cu legume la București
Verdețuri, fructe, legume, ierburi aromate, lactate, ouă și alte astfel de produse sunt aduse zilnic, de țărani, în București, pentru a le vinde și a scoate de o pâine sau de un medicament necesare supraviețuirii.
Nu vorbesc aici de tarabagii, piețarii care stau de dimineața până seara în piețe și vând diverse produse agroalimentare, pe care puțini dintre ei le produc. Mă refer la amărâții care n-au cum să plătească tarabe dintr-o mână de pătrunjel sau țelină, așa că stau pe marile străzi și își vând marfa.
Sâmbăta și duminica în special, când e cererea mai mare, în jurul piețelor vin să vândă acești țărani, o mare parte a bucureștenilor preferând să cumpere produse proaspete și naturale de la aceștia, la prețuri mai mici, în detrimentul tarabagilor care au tarife superioare și, de multe ori, marfă de o calitate îndoielnică.
Produse de prin grădină
Acest lucru se întâmplă în toate sectoarele Capitalei, iar primarii de sector ar trebui să le amenajeze locuri speciale, unde țăranii să-și comercializeze produsele, fără ca să le impună vreo taxă, că n-ar avea din ce să o plătească.
Din păcate, edili noștrii „excelenți” fac exact pe dos. Pentru un comerț “civilizat, european și protecția consumatorului” îi hingheresc pe necăjiții de la țară, mai rău ca pe hoții de cai.
Poate cel mai harnic la acest capitol este „Excelența sa” Cristian Popescu Piedone, edilul care a transformat Poliția locală a Sectorului 4 în hingheri de țărani, iar peste puțin timp îi va face pe polițiști hingheri adevărați de câini.
Nu e zi de la Dumnezeu în care echipajele de polițiști locali din acest sector să nu-i hăituiască pe țărani, amendându-i pe unde îi prind, cu sume care, de cele mai multe ori, nu le câștigă aceștia din mâna de verdețuri sau funia de usturoi vândute.
Flori și usturoi pentru o pâine în plus
Imaginile cotidiene din acest sector, sunt relevante ca într-un film care în loc să se numească Hoții și vardiștii, se intitulează Țăranii și vardiștii:
“-Aoleo maică, vine Poliția! –Fugiți, că vin! Uite-i, nenorociții! –Hai să fugim încolo. –Azi toată ziua am alergat, nu știam unde să mă mai pitesc.” Într-o clipă, vezi cum dispar și oameni și papornițe, sacoșe, pungi, care în următorul minut de la îndepărtarea polițiștilor se repliază și reîncep vânzarea.
Câte unii mai neatenți, înceți, bătrâni nu apucă să plece la timp și cad victimă polițiștilor trimiși de primar să-i gonească. Cei mai norocoși scapă doar cu marfa confiscată, din mila organelor, pe când alții, ghinioniști, pierd și produsele, se aleg și cu o amendă.
Vând pentru un ban ce le prisosește în gospodărie
Dacă-i întrebi ce au cu ei, obidiți și ofticați, oamenii de la țară spun că primarul vrea să poată vinde mai mult tarabagii, că cică ar avea și el de câștigat din treaba aceasta și de aceea îi hingheresc pe țărani. Din această cauză zic ei, că nu le amenajează locuri speciale să vândă produsele.
Pe lângă faptul că nu mi se pare corect și cinstit să-i hăituiască pe amărâții de țărani, care nu vin la promenadă în București, ci să-și facă de un bănuț în plus necesar supraviețuirii, o întrebare legitimă se impune, pentru primarii care ordonă astfel de acțiuni:
-Care este rolul Poliției Locale în sectoarele bucureștene, este cumva acela de a-i alerga, hăitui și amenda pe țăranii ce vin să vândă câte o mână de zarzavaturi la piață? Oare legea de funcționare a acestei instituții prevede o astfel de atribuție sau Poliția Locală are cu totul alte sarcini prevăzute de legislația în domeniu?
La ordinul primarilor, Poliția Locală îi hăituiește pe țărani
Mai mult, pe lângă că sunt alergați și amendați de Poliție, micilor vânzători rurali de produse agroalimentare li se mai adaugă încă o concurență, pe lângă piețarii de acum.
Un comunicat al Primăriei Sectorului 4 anunța cu emfază, pe site-ul instituției: “Începând din luna octombrie a.c., în Piaţa Progresul din Sectorul 4, târg tradiţional, cu participarea unor producători din provincia SHANG DONG, China.”
Când am dat întâmplător peste acest comunicat al primarului Piedone, m-am întrebat ce fel de producători chinezi vor veni în România și ce produse tradiționale vor vinde, că altfel e plină piața românească de chinezării, mărfuri falsificate, periculoase și de proastă calitate.
Or fi venit țăranii chinezi în sectorul lui Piedone, nu or fi venit, nu știu, că eu nu i-am văzut. Dar, oare, aceștia ar bate mii de kilometri să vândă la noi produse agroalimentare? Mă îndoiesc de acest lucru.
Trecând în revistă comunicatele edililor bucureșteni, aflăm că există un primar excelent, mare gospodar.
El este, cum altfel decât “Primarul Sectorului 4, distins cu Premiul pentru excelență în administrație
Joi, 24 octombrie 2013, în cadrul Galei de Excelență Administrație.ro, ediţia a IX – a, Primarul Cristian Popescu – Piedone a fost distins cu ”Premiul de Excelență pentru Activitatea în Primărie”.
Organizat anual, cu sprijinul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, al Portalului Naţional de Administraţie Publică şi al Oameni şi Companii, evenimentul îşi propune să recompenseze onorific activitatea desfăşurată de către conducătorii autorităţilor administraţiei locale şi centrale, care s-au evidenţiat prin decizii şi activităţi, în sprijinul comunităţii.”
Alt comunicat de presă din altă zonă a Capitalei ne anunță: “Liceeni din Sectorul 1 învață să mănânce sănătos“
“Liceenii din Sectorul 1 învaţă cum să mănânce sănătos și cum să se ferească de produsele de tip "fast-food" și "junk-food". Primăria Sectorului 1 împreună cu Asociaţia Green Gate derulează până la sfârşitul lunii noiembrie 2013, în toate cele 26 de licee din Sectorul 1, campania social-educațională "Trăiește sănătos, mănâncă inteligent!".
La polul opus, școlarii din sectorul marelui și “excelentului” primar Piedone învață să nu mai mănânce deloc. De circa două săptămâni, elevii nu au mai văzut și primit nici un fel de corn școlar, nu se știe din ce cauză.
Dacă anul trecut primeau un corn mic, infect și periculos pentru consum, pe care nu îl puteau mânca, acum, probabil, pentru a nu se înbolnăvi, aceștia nu mai sunt serviți decât cu lapte, al cărui distribuitor s-a schimbat peste noapte, de când a început anul școlar în curs.
Curios ar fi dacă în tot acest timp banii destinați Programului Cornul și Laptele intră în pușculița cuiva.
Pentru o transparență totală, primăriile de sector ar trebui să dea comunicate publice cu licitațiile programelor de alimentație școlară, inclusiv cu cel privind distribuția merelor în școli și firmele câștigătoare ale acestora.
Paul Stan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)