joi, noiembrie 28, 2013

„Medicii români să învețe în Occident, apoi să se întoarcă în România!”

Doctorul Laurențiu Belușică, actual manager al Spitalului din Găești, omul care de ani de zile se luptă să facă bine nu doar oamenii, ci și sistemul de sănătate bolnav din România!


Recent, în cadrul campaniei de vaccinare anticovid, la început de an 2021, a dat dovadă de mult profesionalism, a arătat cum se rezolvă o situație la care probabil, anterior, coordonatorii vaccinării nu se gândiseră, a dat un exemplu și altor manageri de spital, a dat o șansă de vaccinare și unor oameni cărora cine știe când le venea rândul și, nu în ultimul rând, foarte important, nu a irosit vaccinul! Atitudine pentru care a primit mustrări de la sistem!

Acum câțiva ani, l-am întâlnit pe doctorul Belușică, în 2013, când, la fel ca și acum, era una dintre puținele voci ale medicilor, care se luau la trântă cu sistemul de sănătate românesc, bolnav și corupt. Vă prezint mai jos interviul realizat la vremea respectivă cu domnia sa.

Interviu cu Laurențiu Belușică, doctorul care s-a specializat în Uniunea Europeană și performează acasă
Șef Secție Chirurgie la Spitalul de Urgență MIRA „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” și Conferențiar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”
-Domnule doctor, ați declarat recent:„ Ca medic, nu poți face grevă! Din păcate, puțini medici din sistemul românesc de sănătate gândesc așa.” Sunteți primul medic pe care îl aud spunând acest lucru, în timp ce majoritatea medicilor din țara noastră gândesc altfel.
-O să-mi atrag oprobiul unora. Hai să o luăm așa: eu sunt în grevă. Ce fac în grevă, asigur asistență medicală urgențelor, nu așa se spune? Dacă vine o pacientă și spune că o doare burta, atunci trebuie să o consult, să văd dacă este sau nu urgență. Nu pot doar să mă uit în ochii ei și să spun că este sau nu urgență.
Trebuie să se înțeleagă foarte bine din partea organizatorilor grevei, că nu pot face grevă pe parafa și eventual pe malpraxisul meu. Faceți grevă pe parafa dumneavoastră, dacă faceți grevă!
Pacienta dacă a venit că o doare burta, trebuie să o consult, să-i fac o ecografie, radiografie abdominală, analize de sânge, după care să stabilesc dacă este urgență sau nu. Mai mult, s-ar putea să nu pot stabili atunci dacă este urgență sau nu, s-ar putea să mai aibă nevoie de consult la alt doctor. Asta este grevă, nu e grevă. Medicii nu au cum să facă grevă.
Mai este o chestie foarte hazlie. Când sunt epidemii de gripă, la intrarea în spitale se pune afiș mare-„Acces interzis! Gripă!” Cine spune că pacientul care stă la poartă bolnav de gripă, are acces interzis, portarul? Nu. Pacientul trebuie adus la Camera de Gardă, să fie consultat de un medic sau de mai mulți medici, să i se facă analize și așa mai departe. Nu poți să lași la latitudinea portarului, care poate spune-“Mata, după profilul dumitale, nu ești urgență. Dute acasă!” Nu se poate așa ceva! Medicii nu pot face grevă.
-În condițiile actuale, de când lucrați în România, puteți să faceți performanță profesională?
-Da. La nivelul la care pot să fac. Poate că aș fi făcut mai multă performanță în Anglia sau în altă parte. Dar eu am ales să trăiesc în România, nu din patriotism sau altceva. Din motive personale. Aici fac ce mi-am propus să fac. Am performanțele pe care mi le-am propus. Pot să spun că mi-am atins nivelul de incompetență și ceea ce fac cred că fac foarte bine.
-Cine credeți că este vinovat de situația actuală a Sănătății în țara noastră, factorul politic, sistemul în ansamblu sau altceva?
-Mi-ați pus o întrebare grea. Aș spune că pentru anumite lipsuri sunt de vină eu. Pentru că eu ar trebui să mă lupt mai mult, eu ar trebui să mă duc peste factorii decizionali mai mult și să cer mai mult. Să fac scandal și ce trebuie pentru drepturile pacienților. Să arăt de ce am nevoie. Personal, cred că eu trebuie să fac ceea ce trebuie să fac. Dacă fiecare doctor ar gândi așa, multe lucruri ar fi foarte bune. La peste douăzeci de ani de la o schimbare politică majoră, în România, cât să mai dăm vina pe politic?
Trebuie făcut ceva. Cred că cel mai bine ar fi ca tot mai mulți medici români să meargă și să lucreze în Uniunea Europeană, să se perfecționeze, apoi să vină înapoi și să facă atât cât pot. Eu am fost plecat, dar nu pot să fac în România tot ce se face în Anglia, că n-am cum. Dar ceva fac. Am schimbat o mentalitate, ceva, ceva bun s-a întâmplat.
-Unii doctori sau persoane din sistemul sanitar au o imagine foarte proastă în ochii opiniei publice, fiind considerați incompetenți și corupți. De ce medicii competenți, cinstiți nu-i puneți la punct pe ceilalți?
- Nu e treaba mea, nu e problema mea să pun la colț medicii necinstiți sau corupți. Nu sunt plătit pentru așa ceva. Eu sunt plătit să îngrijesc bolnavii. Cine știe să descopere medicii corupți să facă anchete, să-i pedepsească. Eu consider că nu-i treaba mea și nu vreau să fac treaba altuia, pentru că sigur, nu o voi face bine. Este problema unor astfel de medici și problema autorităților. Sub nici o formă, nu este problema mea.
Interesele medicilor
-După opinia dumneavoastră, care ar fi interesele medicilor români la ora actuală?
-Personal cred că medicii au patru interese pe care trebuie sa le urmeze: primul este Interesul pacientului, este un interes suprem care trebuie urmărit prioritar. După ce am îndeplinit interesul pacientului sau atât cât se poate din el, trebuie urmărit interesul instituției în care lucrezi. Apoi, urmează interesul colegilor și în final, interesul personal al medicului. Cred că numai așa vom reuși.
-Este bine ca medicii români să se raporteze mereu, comparativ, la salariile medicilor din străinătate, dat fiind faptul că realitatea și condițiile din România sunt cu totul altele?
- Toată lumea are probleme de finanțare, sigur, la nivele diferite. La noi este un nivel mai jos, dar și Ungaria are lipsurile ei și Germania și Anglia au lipsurile lor. Nu prea poți să te compari însă, cu medicina din Anglia. Din punctul meu de vedere, medicina mondială începe în Anglia. Aceasta este părerea mea. Medicina din Anglia se practică la modul cel mai corect din lume. Nu se compară nici cu cea din America, nici cu cea din Japonia. Am lucrat acolo și știu. În Anglia este cea mai bună așezare teritorială și organizare și din toate punctele de vedere.
Nu poți să te compari cu ei, care au salarii de la 9000-10. 000 de lire și mai mult pe lună. Cine trăiește acolo se compară cu ei. Cine trăiește aici se compară cu cel de lângă el, nu cu altcineva.
-Cât timp ați lucrat în Anglia?
-Câteva luni. Dar am făcut ca medic, stagii de perfecționare și am combinat utilul cu plăcutul. Ani la rând, mi-am făcut concediul în alte țări și am lucrat câte o lună la spitale din statele respective, fără bani. Am învățat foarte multe lucruri. Am făcut câteva luni de chirurgie laparoscopică la Strasbourg, care este centru de chirurgie laparoscopic european, poate că și mondial. Am făcut șase cursuri acolo. Am lucrat ca voluntar în Belgia, Italia, Grecia. Doar în Anglia am lucrat ca angajat. Am o minimă experiență profesională în Occident. Am revenit în țară, în urmă cu 5-6 ani și de atunci lucrez la Spitalul Militar „Dimitrie Gerota”.
Problemele sunt multe, totul depinde cum știi să le rezolvi
-Care sunt problemele cu care vă confruntați acum, în condițiile sistemului românesc de sănătate?
-Problemele sunt multe, dar nu ai acum, în momentul de față, o soluție. De unde nu e, n-ai de unde să ceri! Problemele sunt destule, legate de bolnavi, de lipsa protocoalelor, lipsa medicamentelor, lipsa aparaturii. Sunt foarte multe probleme. Totul depinde însă, de tine ca individ, cum știi să le rezolvi, cum știi să abordezi o anumită problemă pe care s-ar putea să nu o poți soluționa. Când mă angajez să operez un bolnav, mă asigur că-l pot opera, că am tot ce îmi trebuie și așa mai departe. Nu mă apuc de o treabă pe care nu știu dacă o pot termina. Nu am condiții și lucruri cum sunt în Anglia, în Germania, dar am și eu cu ce să fac medicină în România.
- Recent, un medic român a declarat că face malpraxis cu bună știință, din cauza lipsurilor materiale ale spitalului unde lucrează.
- Problema lui. Dar dacă ești medic și știi cum să faci lucrurile, le faci în așa fel încât să le faci bine. Mai este un aspect, trebuie să informezi pacientul de ceea ce ai și să ai consimțământul privind modul cum poți să-l ajuți. Și pacientul, în cunoștință de cauză, dacă vrea, se operează la tine, dar trebuie să știe ce posibilități de tratament are. Sunt unii pacienți care au posibilități materiale și pot alege să se opereze în Germania, Anglia sau în altă parte. Trebuie să fii diplomat, dacă ești diplomat răspunderea este pe din două.
-Care credeți că este viitorul medicinei românești, după cum merg lucrurile în prezent?
- Din păcate, au plecat și cred că vor pleca în continuare, foarte mulți medici în străinătate. Dacă acești doctori s-ar întoarce înapoi, nu mă dau pe mine ca exemplu, s-ar schimba foarte multe lucruri. Pentru că nu ai cum să înțelegi foarte multe lucruri, dacă nu vezi fenomenul medical în toată splendoarea lui, acolo unde se întâmplă. Și în Anglia, unde consider că este vârful medicinei, au lipsuri, au probleme și acolo trebuie să ceară, însă sunt probleme mult mai mici, dar ei le văd ca niște dificultăți foarte mari. Nu văd prea bine viitorul medicinei din România.
Lupta unor oameni dedicați, dornici să facă ceva, este foarte grea. Grevă de ochii televiziunii nu se poate face. Cred că cei care fac grevă, doar se prefac că fac grevă. De fapt nu facem, că noi ne facem treaba. Eu îi înțeleg foarte bine pe cei care au lipsuri, avem aceleași visuri. De aceea m-am întors și din Anglia, unde aveam 55 de lire sterline pe oră, să lucrez aici. Mi-a fost foarte greu la început, dar am știut ce să fac și să cer de la colaboratori. Am știut să fac niște lucruri, pe care le-am învățat în Uniunea Europeană, pentru că altfel nu avem de unde să le știu.
În medicina românească trebuie să se schimbe niște lucruri. Este evident că trebuie să se schimbe niște lucruri.
-Sunteți și conferențiar la Facultatea de Medicină, care a început sesiuni de informare în licee, pentru a-i atrage pe tineri spre acest domeniu. Ce ați constatat, mai sunt atrași tinerii să se facă doctori?
- Este campania Facultății. Eu le arăt tinerilor ce este Medicina, le vorbesc și despre lucrurile bune și cele rele. Ei vor alege, dacă doresc să urmeze o astfel de cale. Tinerii rămân la fel de interesați ca și cei din anii trecuți, dar, din păcate sau din fericire, foarte mulți dintre ei vor să plece afară. Este o politică pe care au prins-o și tinerii, vor să învețe medicina ca să poată pleca afară.
La Liceul C. A. Rosetti, mi-au spus doi băieți că vor să plece în Suedia, nu știu de ce tocmai acolo. În România nu prea mai vor să rămână, cam jumate-jumate este procentul. Nu am date oficiale, dar fenomenul este extrem de îngrijorător. Ar trebui să se ia măsuri profilactice înainte de a spune ce ne facem că anul acesta, au plecat din țară foarte mulți doctori.
Ce să facem ca doctorii aceștia mici să nu plece sau măcar să vină alții în locul lor, cum se întâmplă în Anglia? Acolo, de exemplu, unde am lucrat, eram un medic polonez, unul român, unul bulgar, un indian. Englez nu era niciunul. Să facem și noi ca alții medicină de calitate, pentru că toți doctorii în Anglia fac medicină de calitate, chiar dacă mulți erau din alte țări. Medicii străini în această țară sunt priviți foarte bine, pentru că, la fel ca și în alte state, nevoia de asistență medicală este foarte mare. Eu personal am fost primit foarte bine.
Doctorii au nevoie uriașă de stagii de pregătire
-Ca doctor cu experiență și specializări în Uniunea Europeană, ce credeți că este important de știut și de făcut de către tinerii medici români?
-Medicilor le transmit mesajul de a pleca afară să facă stagii și cursuri cât mai multe. Orice specialitate ai avea, ca medic trebuie să mergi cel puțin odată pe an la un congres sau la un curs, în UE sau în afara ei. Trebuie să ai abonament cel puțin la o revistă medicală, trebuie să citești o carte care este valabilă în următorii 4-5 ani. Este minimum, minimorum.
Să plece cât mai mulți, să facă schimburi de experiență, cursuri, dar să se întoarcă înapoi. Nu poți să obligi un om să se întoarcă înapoi, este opțiunea lui. Se spune că se întorc doar cei ce nu se adaptează. Eu m-am adaptat foarte bine în Anglia, dar am ales să mă întorc în țară. Ar trebui să se întoarcă tot mai mulți, cu tot ce au învățat acolo, cu altă mentalitate, să facă ceva în România. Dacă toți ar face cât de puțin pot, probabil, s-ar schimba ceva și la noi.
Consider o problemă foarte importantă faptul că un număr tot mai mare de medici pleacă din țară și mulți nu se mai întorc. Din păcate sunt tineri. Trebuie să se facă ceva pentru acești tineri, ca să se întoarcă în România. În perioada interbelică au fost astfel de perioade, când tinerii noștri învățau la Paris și apoi se întorceau acasă. Nu trebuie să facă toată școala afară, ci tot felul de cursuri. Sunt nenumărate cursuri foarte ușor de făcut, chiar și în concediu. Sunt foarte accesibile și înveți niște lucruri pe care în țară la tine nu ai de unde să le afli. Eu am învățat foarte multe lucruri. Dacă nu mergeam la astfel de cursuri, aș fi fost un om amputat profesional și intelectual.
Vă dau un exemplu, în 1991, mentorul meu m-a trimis la Strasbourg, la Centrul de chirurgie laparoscopică. În țară, un coleg mi-a spus că degeaba mă duc, deoarece țara noastră este prea săracă pentru a dezvolta acest gen de chirurgie. După trei luni, ironia sorții a făcut ca același medic prin contribuție personală, să aducă în spitalul unde lucram atunci una din primele linii de laparoscopie din România. Medicii au nevoie uriașă de stagii de pregătire, în țară sau în afara ei.
De acest lucru mi-am dat seama prima dată, în Belgia. Și cei de acolo vor să plece în altă parte, să învețe ce nu se face în țările lor. Este foarte bine. Dar la ei se mai și întorc pe când la noi vor fi sau chiar sunt spitale unde nu se mai poate face medicină, din lipsa doctorilor. Deja, sunt secții ici, colo, unde nu se mai fac linii de gardă sau se închid din lipsa medicilor.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

luni, noiembrie 25, 2013

Reîntoarcere la apicultura dacilor

Apicultura holistică produce transformări de conștiință.
Prima carte de apicultură organică și naturală din România, care conține minim cinci patente de talie mondială.
Cineva spunea odată că dacă vor dispare albinele de pe pământ, atunci va dispare și omul.
În ultimii ani, la nivel mondial s-a manifestat un fenomen îngrijorător în ceea ce privește dispariția și moartea albinelor, fapt care a determinat diverse cercetări pentru stabilirea cauzelor a ceea ce specialiștii au denumit Colony Colaps Disorder (CCD).
După mulți ani de trudă și cercetare intensă, un mare pasionat și specialist roman în apicultură, Dr. Dragoș Ciprian Negru, se pare că a găsit răspunsurile necesare salvării albinelor, propunând reîntoarcerea la apicultura natural-organică practicată cu mii de ani în urmă de strămoșii noștri daci.
Recent, acesta a publicat cartea Inițiere și Practică în Apicultura Organică și Naturală, primul volum de acest gen apărut în România, prin care propune renunțarea totală la folosirea substanțelor chimice în tratarea stupilor.
Interviu cu Dr. Dragoș Ciprian Negru, autorul cărții Inițiere și Practică în Apicultura Organică și Naturală:
-Ce v-a determinat să efectuați o îndelungă cercetare științifică în domeniul apiculturii și să militați pentru practicarea unei apiculturi organice în detrimentul uneia convenționale?
-Încă de la început, acum aproape 15 ani, când mi-am cumpărat primul stup,am fost oarecum contrariat de necesitatea folosirii substanțelor chimice în tratarea stupilor. Știam până la acea dată că albinele și produsele lor sunt cele mai sănătoase și cele mai puțin atinse de substanțe toxice, dar în momentul în care am început apicultura, mi-am dat seama că nu este așa.
De atunci și până acum s-au folosit și se folosesc încă, permanent, în apicultura românească substanțe chimice cu toxicitate ridicată, de la antibiotice până la pesticide și insecticide.
Și acum când privesc în urmă, îmi dau seama că apicultura convențională,care de altfel se practică la scară largă, în țara noastră, este un mare paradox. Pe de o parte beneficiem de condiții naturale excepționale, cu ofloră spontană deosebită, care dau produselor apicole o calitate aparte, dar pe de alta, tot noi suntem cei care contaminăm aceste produse cusubstanțe toxice.
Numai dacă ne gândim că se lasă de toamna până primăvara, în stupi fitile impregnate cu substanțe deosebit de toxice pentru tratarea varoozei, substanțe care se acumulează în ceară și de acolo trec apoi cu ușurință în faguri, că trebuie să se afume de mai multe ori pe an stupii cu fumul rezultat din arderea și a altor substanțe, ne putem da seama cam ce înseamnă apicultura românească la ora actuală.
O perioadă de câțiva ani la început, am practicat și eu aceste metode, dar în sinea mea știam că trebuie să existe și o altă cale. Pe această cale, însă, în România, până la acea dată, nu pășise nimeni, nu aveam nici un reper, mă bazam doar pe ceea ce intuiam. Momentul în care am decis să renunț total la stupăritul convențional a fost după ce am ars toți stupii pe care îi aveam la acea dată, în urma infestării cu loca americană, cea mai teribilă boală, pentru care nu există decât două alternative: antibioticele sau focul.
Am mai păstrat doar o mână de albine și o matcă pentru a nu pierde materialul genetic, am cumpărat noi colonii în primăvara următoare și am renăscut într-o nouă formă. Am început să lucrez la elaborarea unor noi metode de întretinere, bazate pe principii naturale. Au urmat apoi ani întregi de cercetare și studiu, în urma cărora a rezultat un sistem de întreținere a albinelor complet și complex denumit sistemul Maximus, care include atât întreținerea pe parcursul întregului sezon apicol, fără faguri artificiali și substanțe chimice de sinteză, precum și selecția, creșterea mătcilor și trântorilor, gestionarea situațiilor de risc, elaborarea anumitor conduite terapeutice.
-Care este importanța descoperirilor dumneavoastră și aplicarea noilor tehnologii în domeniu?
-După cum se știe, momentan, albinele melifere de pe întreaga planetă trec prin situații destul de dificile. Acest lucru se datorează în primul rând, metodelor de lucru practicate în apicultura convențională, cât și substanțelor chimice folosite. Sistemul elaborat de mine reduce total tocmai acești factori de stres care declanșează degenerarea speciilor de albine melifere, promovând în primul rând, principiile holistice de raportare la integralitate. Astfel, albinele sunt redate din nou mediului natural, din care au fost luate, regăsindu-și vitalitatea și armonia. În plus, ne putem da seama cu ușurință ca nefiind poluate cu substanțe chimice, produsele apicole sunt de o reală calitate.
-Ce efecte asupra mediului și oamenilor ar avea practicarea pe scară largă a apiculturii natural-organice, la nivel internațional?
-Termenul organic-natural este strâns legat de noțiunea de "holism", careînseamnă integralitate. În momentul în care reușim să înțelegem acest lucru, precum și modul în care funcționează aceste corelații, nu numai că putem practica cu succes o apicultură curată, apropiată de albină și de natură, ci ne lărgim și orizontul cunoașterii. Automat, apare schimbarea în conștiința noastră și în comportament, devenim mai conștienți și prin urmare mai întelepți. Conștientizarea înseamnă printre altele și înțelepciune, iar înțelepciunea produce toate acele transformări positive de care avem la ora actual, o nevoie acută.
Astfel, prin apicultură holistică, organică-naturală, se produc transformări și la nivelul conștiinței, putând constitui un reper pentru cei ce doresc redescoperirea de sine.
-Specialiștii în domeniu vă consideră un deschizător de drumuri și afirmă că ați inventat cel puțin cinci invenții de importanță mondială, dar pe care ați preferat să le faceți cunoscute odată cu publicarea cărții, în loc să le brevetați. Ce v-a determinat să faceți acest lucru?
-Într-adevăr la evaluarea academică, s-a constatat că volumul de față este extrem de valoros. Pe lângă faptul că reprezintă prima carte de apicultură organică și naturală din România, conține elemente de noutate maximă pe plan mondial. Acestea derivă însă, din noutatea conceptului elaborat, care reunește necesitățile reale ale coloniilor de albine, specificul mediului natural, planurile organice și informaționale într-un tot unitar.
-Care este deosebirea între practicarea apiculturii natural-organice pe baza metodelor holistice și apicultura convențională?
-Deosebirea este ca de la cer la pământ. Renunțarea totală la tratamentele cu substanțe chimice de sinteză aduce un plus de vitalitate, armonie, productivitate coloniilor de albine. Apoi, face posibilă obținerea acelor produse apicole cu adevărat naturale, care sunt lipsite de toxicitate și posedă din plin, toate virtuțile terapeutice.
Timpul alocat lucrului în stupină este mult mai mic. Prin metode specifice se repoziționează colonia de albine pe axa echilibrului, după care lucrurile evoluează în dinamică, de la sine. În stupăritul convențional, stuparul și albina se uzează reciproc unul pe celălalt, pe când, în apicultura holistică, albinele ajută stuparul să facă primi pași către cunoaștere, iar el le reîntoarce la matricea originară, bazată pe echilibru.
-Se mai practică undeva, în lume, apicultura pe bază de metode holistice, iar dacă da, unde și cu ce rezultate?
-Apicultura holistică își are rădăcinile la începuturile lumii. În țara noastră, apicultura practicată de strămoșii noștri daci se baza pe cele trei elemente de bază în desfășurarea vieții coloniilor de albine: construirea fagurilor, roirea, extragerea mierii odată pe an, la sfârșitul verii sau toamna.
În zilele noastre, apicultura holistică se desfășoară la nivel de hobby, cu predilecție în țările Europei Occidentale și pe continentele americane. În diferite țări cu tradiție din Europa( Germania, Elveția, Austria) dar și pe alte continente, apicultura organică -naturală se desfășoară de aproximativ 10 ani în apicultura de producție sub sigla DEMETER, sub directive stricte de supraveghere și control.
Startul a fost dat și în țara noastră, principiile elaborate de mine constituind elemente reprezentative pentru practicarea apiculturii holistice.

miercuri, noiembrie 20, 2013

Lege și abuz - Fiscul execută silit viața contribuabililor români și a familiilor lor

În ultimul timp, tot mai mulți cetățeni, persoane fizice, salariați, contribuabili la stat, au avut parte și au în continuare, de popriri și executări silite din partea Fiscului, ca urmare a neachitării taxelor, impozitelor și amenzilor.
Mai există și cetățeni executați silit din cauza unor restanțe la bănci sau altfel de datorii, dar aici mă voi referi doar la simpli angajați cărora li s-au blocat salariile și li s-au tras banii din cont, fără acordul lor.
Baza legală a acestor executări silite este Ordinul Guvernamental nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, care este aplicat cu mare zeloșenie și fără noimă, abuziv în multe cazuri, de către funcționarii fiscali, mai ales după ce pușculița statului a rămas pe drojdie, în imposibilitatea de a asigura promisiunile actualilor guvernanți.
Astfel, zeci poate sute de mii de contribuabili, din întreaga țară, s-au trezit fără bani și cu salariile blocate de Fisc, în prag de iarnă, când cei de la putere au declanșat avalanșa scumpirilor. În unele cazuri, zeloșii au trecut chiar la confiscarea de bunuri materiale din cauza neplății dărilor către stat.
Familii întregi, copii, bătrâni, oameni sănătoși, bolnavi, șomeri, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau alte categorii de cetățeni au căzut și cad victime ale Fiscului, ce nu ține cont de nimic:
-de situații familiale, de criza care pe mulți i-a lăsat fără loc de muncă și fără venituri, de lege, de starea de sănătate a debitorilor, de faptul că lasă mulți oamnei fără nici un ban și fără mijloacele minime ale traiului zlnic, de multe și multe lucruri concrete care i-a pus pe contribuabili în imposibilitatea de a nu-și plăti taxele și impozitele.
Oamenii afectați, în număr tot mai mare pe zi ce trece, sunt în pragul revoltei, fiind tratați de autorități cu sfidare și indiferență, concomitent cu sosirea sezonului rece și a iminentei creșterii masive a prețurilor, la principalele alimente și produse de bază necesare supraviețuirii, cum ar fi combustibilii.
Ca o comparație personal, aș spune că plătitorii de taxe și impozite sunt mult mai hingheriți și afectați decât câinii fără stăpân, cărora li se alocă bani, în timp ce oamenilor li se iau banii.
Mai mult, cetățenilor executați silit, cărora li s-au luat banii cu japca din conturile bancare, Fiscul nu le-a eliberat nici măcar chitanța doveditoare achitării și stingerii datoriilor, funcționarii fiscali considerând că nu au o astfel de obligație!
Cu alte cuvinte, realitatea este următoarea: Fiscul îți ia banii din salariu, obligând băncile să vireze sumele respective către trezoreriile statului, dar nu dă contribuabililor nici un fel de act doveditor al plății.
Statul se alege cu banii în cont, iar cetățeanul căruia i s-au luat fără acordul lui nu primește nici un act, chitanță, precum că a efectuat plata. În acest fel, toți contribuabilii executați silit sunt expuși dublei plăți, existând riscul să mai fie somați încă odată, pentru niște sume pe care le-a plătit deja, dar pentru care nu pot face dovada plății, neprimind chitanța de la stat.
Este un lucru absolut anormal și ilegal, dar ce este normal în țara aceasta? Este firesc ca statul să își fure și trateze cetățenii în felul acesta, pentru că orice sumă luată din contul unui salariat, angajat, fără acordul acestuia, chiar dacă are datorii la Fisc și pentru care nu se taie chitanță, se numește simplu-Furt?
Statul nici măcar nu respectă și aplică așa cum ar trebui, legea în baza căruia face executări silite pesoanelor fizice salariate, ci o face după bunul plac al unor funcționari la Fisc.
O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal prevede la:
“ARTICOLUL 7 - Dreptul de a fi ascultat:
Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
ARTICOLUL 57 – Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile; Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. “
A auzit cineva ca Fiscul să fi întrebat vreun contribuabil, înainte de a-l executa silit și abuziv, care este punctul lui de vedere față de această decizie, care este starea materială, socială și familială a datornicului, care sunt cauzele neplății? Se interesează statul dacă și cum mai supraviețuiește acesta după ce îi ia banii cu japca?
Le pasă autorităților dacă o familie sau alta executată silit, mai are mijloace de supraviețuire?
Răspunsul este clar, simplu și criminal de-a dreptul- Statul nu este interesat dacă cetățenii contribuabili mai pot supraviețui după executările silite.
Statul vrea doar banii contribuabililor, luați prin orice mijloace posibile, fără nici un fel de scrupule, nimeni nu gândește că se pot distruge vieți, familii, destine, într-o societate în care și așa nivelul de trai este la limita cea mai de jos a condiției umane.
De ce nu eliberează Fiscul chitanțe pentru banii luați abuziv din contul cetățenilor executați silit?
Pentru orice produs, serviciu, datorie plătite cu voie sau fără voie, către orice societate, firmă, companie și în special către stat, trebuie eliberată o chitanță, o factură, un act doveditor plătitorului.
Cum face dovada plății contribuabilul căruia i s-au tras banii din cont atunci când, același Fisc sau alte autorități ale statului, trebuie să prezinte actele și documentele doveditoare?
Cum evită cetățenii riscul dublei impuneri, dacă Fiscul nu-i eliberează chitanță?
Reacția, opiniile și părerea multora dintre contribuabilii români față de executările silite ale Fiscului, le putem afla și din comentariile în spațiul virtual. Fără a da nume, am selectat câteva comentarii, care redau punctul de vedere și nedumeririle cetățenilor:
Cetățeani victime ale a popririi și executării silite:
“-Daca ți-ai platit amenda, în PRINCIPIU nu ți se mai poate emite un titlu executor! Dar trăim în Romania, unde este posibil și așa ceva, deoarece funcționarii sunt oameni, și ca toți oamenii deveniți printre altele funcționari ai unor instituții de stat, practic nu mai gândesc ci execută, ștampilează, semnează și dau mai departe. Eu dețin proba că deși am plătit amenda în 24 ore, m-am ales cu un titlu executor și somație de la primarie, pentru întrega sumă!”
“-AM AVUT POPRIRE PE SALARIU, ACUM SUNT ȘOMER .”
“-Parcă este un articol în Constituție, care spune că toți suntem egali în fața legii. Daca statul are o datorie la mine, îl pot executa silit ? Nu prea cred, vezi cazul cu taxa auto în care banii sunt returnați cu țârâita.
Ce se întâmplă dacă statul a facut o greșeală , cum de altfel știm că se întâmplă mere?. Pe greșeala lor, primăria îmi poate lua banii. Într-o țară normală, numai în urma unei hotărâri judecătorești, ți se poate umbla în conturi. “
“-Direcția de Taxe și Impozite, Sector 4, Bucuresti, a refuzat să îmi elibereze chitanța doveditoare plății, nejustificând în nici un fel legal, prin nici o reglementare sau articol de lege în vigoare, refuzul tăierii chitanței doveditoare plății, în condițiile în care a încasat banii virați de bancă pentru datoria respectivă. Din câte știu, orice plată mai ales către instituțiile statului trebuie dovedită cu chitanța ce trebuie eliberată obligatoriu în acest caz, pentru a face dovada plății și a evita dubla amendă.
De ce Fiscul nu eliberează chitanțele doveditoare, în condițiile în care a încasat banii datorați?!!! Nu este acest lucru o ilegalitate, un abuz și cine răspunde penal pentru încălcarea legii?
La fel cum un cetățean este amendat pentru nerespectarea legislației în vigoare, fiind executați silit, atunci Fiscul de ce ne ia banii și nu ne eliberează chitanțele doveditoare plăților?!!!”
“-Dacă s-ar aplica legea în vigoare, jumătate dintre cei care trăiesc acum din ajutoarele sociale de la stat, n-ar fi trebuit să le primească niciodată!Sunt sute de mii cei care dețin proprietăți și locuiesc în vile și care n-au un loc de muncă sau cei care au obținut certificate de invaliditate și care primesc indemnizații și ajutoare sociale de la stat.
Cunosc cazul concret al unui important ministru al actualului govern, care are o mamă pensionară ce locuiește în blocul meu, într-un apartament de două camere și care de trei ani de zile primește subvenția de la stat pentru încălzire, deși trăiește mult peste standardul de viață al majorității salariaților români, într-un adevărat lux demn de cele mai bogate și avansate țări din lume! Este cea mai "doamna" din bloc și plătește cea mai mică întreținere lunară!
Dacă ar intra fiscul și la ea în casă, ar cădea pe spate la ce ar găsi acolo!!!! Strict autentic.”

miercuri, noiembrie 13, 2013

Vânătoarea de țărani continuă în București




Triste realități românești


Unii dintre români, nu doar majoritatea politicienilor, ci și foarte mulți lucrători în televiziunile fără număr ale scumpei noastre patrii, când nu se ocupă cu promovarea inculturii, șușelor, manelelor și a manipulărilor crase,  descoperă din întâmplare și greșeală trista realitate românească.

Căzuți din sferele lor înalte de mari televizioniști și în criză de audiență, aceștia renunță din când în când la temele inculturii și prostituției media, abordând cu ”lacrimi” în ochi și cu fețe lungi de criză subiecte realiste, dramatice, cotidiene pe care se pare că nu le-au văzut niciodată sau pe lângă care au trecut până atunci cu indiferență și cu aerul rarefiat al marilor vedete contrafăcute.

Recent, trecând fugitiv cu telecomanda prin multitudinea de canale tv, majoritatea inutile după părerea mea, am rămas blocat când la o emisiune de cancanuri, în loc de obișnuitele teme cu maneliști, fufe și făcături de cea mai joasă speță, am constatat că marea vedetă televizionistă S.G., împreună cu obișnuiții critici de șușe, lăcrimau spumos cu fețe triste și vocile tremurânde în fața unei amărâte de băbuțe octogenare. Woaw, s-a schimbat lumea șușelor cu fundul în sus sau a scăzut de tot audiența canalului tv de când patronul este la reeducare?!!!

Nu, cancanistele și cancaniștii descoperiseră, nu se știe cum, realitatea românească, reprezentată de o amărâtă de la țară, cum sunt cu sutele în București și cu miile în alte orașe din țară, împinse zilnic de sărăcie să câștige o pâine în plus, necesară supraviețuirii. Ce de revoltă și plâns de milă pe seama bătrânei, fugărită și amendată zilnic de poliția locală a Bucureștiului! Ce de ajutoare și ”rezolvări” de probleme în urma intervenției de la prietenii emisiunii de cancan.

Parcă descoperiseră acum, pentru prima dată roata. Ce mai, lacrimogenia prefăcută din interes și omenia celor care și-au oferit ajutorul la televizor cred că au impresionat la maxim publicul obișnuit cu cancanuri, ridicând audiența prăbușită a emisiunii.

Din păcate, realitatea cotidiană a acestor amărâți de țărani triști, disperați, bolnavi, năpăstuiți de soartă și de autorități, aflați la limita supraviețuirii este prezentă de foarte mulți ani în viața românilor. În urmă cu un an, am scris un material despre hăituirea de către autoritățile bucureștene a acestor amărâți, care vin să vândă câte o mână de verdeață pentru o pâine. Și acum lucrurile sunt tot la fel ca toamna trecută, ba chiar mai rău, vânătoarea țăranilor în oraș a devenit mai aprigă din cauza câinoșeniei, lipsei de soluții și intereselor primarilor din București.

Am decis să reiau articolul de anul trecut, pentru că actualitatea realității cotidiene este aceeași, poate chiar mai rea.


Povestiri din ciclul „Minunile Excelenților” edili ai Capitalei

Nu știu cum este în alte orașe din țară, dar în București, de câtva timp încoace, s-a declanșat o adevărată vânătoare de țărani, locuitori ai localităților limitrofe Capitalei României.
De ani în șir, acești obidiți ai soartei, în special pensionari cu pensii de CAP, vai mama lor, vin atunci când pot și au cu ce, în marele oraș cărând cu brațele sau în spinare câte o desagă, paporniță, găleată de produse din gospodăria proprie, cu produse care le prisosesc.
Țărani cu legume la București
Foto: Paul Stan
Verdețuri, fructe, legume, ierburi aromate, lactate, ouă și alte astfel de produse sunt aduse zilnic, de țărani, în București, pentru a le vinde și a scoate de o pâine sau de un medicament necesare supraviețuirii.
Nu vorbesc aici de tarabagii, piețarii care stau de dimineața până seara în piețe și vând diverse produse agroalimentare, pe care puțini dintre ei le produc. Mă refer la amărâții care n-au cum să plătească tarabe dintr-o mână de pătrunjel sau țelină, așa că stau pe marile străzi și își vând marfa.
Sâmbăta și duminica în special, când e cererea mai mare, în jurul piețelor vin să vândă acești țărani, o mare parte a bucureștenilor preferând să cumpere produse proaspete și naturale de la aceștia, la prețuri mai mici, în detrimentul tarabagilor care au tarife superioare și, de multe ori, marfă de o calitate îndoielnică.
Produse de prin grădină
Foto: Paul Stan
Acest lucru se întâmplă în toate sectoarele Capitalei, iar primarii de sector ar trebui să le amenajeze locuri speciale, unde țăranii să-și comercializeze produsele, fără ca să le impună vreo taxă, că n-ar avea din ce să o plătească.
Din păcate, edili noștrii „excelenți” fac exact pe dos. Pentru un comerț “civilizat, european și protecția consumatorului” îi hingheresc pe necăjiții de la țară, mai rău ca pe hoții de cai.
Poate cel mai harnic la acest capitol este „Excelența sa” Cristian Popescu Piedone, edilul care a transformat Poliția locală a Sectorului 4 în hingheri de țărani, iar peste puțin timp îi va face pe polițiști hingheri adevărați de câini.
Nu e zi de la Dumnezeu în care echipajele de polițiști locali din acest sector să nu-i hăituiască pe țărani, amendându-i pe unde îi prind, cu sume care, de cele mai multe ori, nu le câștigă aceștia din mâna de verdețuri sau funia de usturoi vândute.
Flori și usturoi pentru o pâine în plus
Foto:Paul Stan
Imaginile cotidiene din acest sector, sunt relevante ca într-un film care în loc să se numească Hoții și vardiștii, se intitulează Țăranii și vardiștii:
“-Aoleo maică, vine Poliția! –Fugiți, că vin! Uite-i, nenorociții! –Hai să fugim încolo. –Azi toată ziua am alergat, nu știam unde să mă mai pitesc.” Într-o clipă, vezi cum dispar și oameni și papornițe, sacoșe, pungi, care în următorul minut de la îndepărtarea polițiștilor se repliază și reîncep vânzarea.
Câte unii mai neatenți, înceți, bătrâni nu apucă să plece la timp și cad victimă polițiștilor trimiși de primar să-i gonească. Cei mai norocoși scapă doar cu marfa confiscată, din mila organelor, pe când alții, ghinioniști, pierd și produsele, se aleg și cu o amendă.
Vând pentru un ban ce le prisosește în gospodărie
Foto: Paul Stan
Dacă-i întrebi ce au cu ei, obidiți și ofticați, oamenii de la țară spun că primarul vrea să poată vinde mai mult tarabagii, că cică ar avea și el de câștigat din treaba aceasta și de aceea îi hingheresc pe țărani. Din această cauză zic ei, că nu le amenajează locuri speciale să vândă produsele.
Pe lângă faptul că nu mi se pare corect și cinstit să-i hăituiască pe amărâții de țărani, care nu vin la promenadă în București, ci să-și facă de un bănuț în plus necesar supraviețuirii, o întrebare legitimă se impune, pentru primarii care ordonă astfel de acțiuni:
-Care este rolul Poliției Locale în sectoarele bucureștene, este cumva acela de a-i alerga, hăitui și amenda pe țăranii ce vin să vândă câte o mână de zarzavaturi la piață? Oare legea de funcționare a acestei instituții prevede o astfel de atribuție sau Poliția Locală are cu totul alte sarcini prevăzute de legislația în domeniu?
La ordinul primarilor, Poliția Locală îi hăituiește pe țărani
Foto:Paul Stan
Mai mult, pe lângă că sunt alergați și amendați de Poliție, micilor vânzători rurali de produse agroalimentare li se mai adaugă încă o concurență, pe lângă piețarii de acum.
Un comunicat al Primăriei Sectorului 4 anunța cu emfază, pe site-ul instituției: “Începând din luna octombrie a.c., în Piaţa Progresul din Sectorul 4, târg tradiţional, cu participarea unor producători din provincia SHANG DONG, China.”
Când am dat întâmplător peste acest comunicat al primarului Piedone, m-am întrebat ce fel de producători chinezi vor veni în România și ce produse tradiționale vor vinde, că altfel e plină piața românească de chinezării, mărfuri falsificate, periculoase și de proastă calitate.
Or fi venit țăranii chinezi în sectorul lui Piedone, nu or fi venit, nu știu, că eu nu i-am văzut. Dar, oare, aceștia ar bate mii de kilometri să vândă la noi produse agroalimentare? Mă îndoiesc de acest lucru.
Trecând în revistă comunicatele edililor bucureșteni, aflăm că există un primar excelent, mare gospodar.
El este, cum altfel decât “Primarul Sectorului 4, distins cu Premiul pentru excelență în administrație
Joi, 24 octombrie 2013, în cadrul Galei de Excelență Administrație.ro, ediţia a IX – a, Primarul Cristian Popescu – Piedone a fost distins cu ”Premiul de Excelență pentru Activitatea în Primărie”.
Organizat anual, cu sprijinul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, al Portalului Naţional de Administraţie Publică şi al Oameni şi Companii, evenimentul îşi propune să recompenseze onorific activitatea desfăşurată de către conducătorii autorităţilor administraţiei locale şi centrale, care s-au evidenţiat prin decizii şi activităţi, în sprijinul comunităţii.”
Alt comunicat de presă din altă zonă a Capitalei ne anunță: “Liceeni din Sectorul 1 învață să mănânce sănătos“
“Liceenii din Sectorul 1 învaţă cum să mănânce sănătos și cum să se ferească de produsele de tip "fast-food" și "junk-food". Primăria Sectorului 1 împreună cu Asociaţia Green Gate derulează până la sfârşitul lunii noiembrie 2013, în toate cele 26 de licee din Sectorul 1, campania social-educațională "Trăiește sănătos, mănâncă inteligent!".
La polul opus, școlarii din sectorul marelui și “excelentului” primar Piedone învață să nu mai mănânce deloc. De circa două săptămâni, elevii nu au mai văzut și primit nici un fel de corn școlar, nu se știe din ce cauză.
Dacă anul trecut primeau un corn mic, infect și periculos pentru consum, pe care nu îl puteau mânca, acum, probabil, pentru a nu se înbolnăvi, aceștia nu mai sunt serviți decât cu lapte, al cărui distribuitor s-a schimbat peste noapte, de când a început anul școlar în curs.
Curios ar fi dacă în tot acest timp banii destinați Programului Cornul și Laptele intră în pușculița cuiva.
Pentru o transparență totală, primăriile de sector ar trebui să dea comunicate publice cu licitațiile programelor de alimentație școlară, inclusiv cu cel privind distribuția merelor în școli și firmele câștigătoare ale acestora.

Paul Stan

joi, noiembrie 07, 2013

Români, să ieșim în stradă și pentru salvarea aurului verde

Pentru că, zilnic, sunt rase sute de ha de păduri și jaful continuă sub oblăduirea autorităților.
Imagini, acțiuni și fapte din realitatea cotidiană, actuală, a societății românești:
Zilnic, aproape la orice oră din zi sau din noapte, pe rețelele de socializare se fac apeluri disperate către toți cetățenii acestei țări, să iasă în stradă pentru a opri proiectul Roșia Montană.
Tot în fiecare zi aproape, seara sau noaptea, de câteva luni încoace, în mai multe orașe din țară, dar în special în București, zeci, sute și chiar mii de protestatari ies în stradă și cer autorităților salvarea Roșiei Montana.
România avea 6. 500. 000 ha de păduri, din care jumătate erau în proprietate privată. Din această suprafață, nu se știe cât a mai rămas în picoare, jaful pădurilor românești ajungând la un nivel fără precedent, fiind rase de pe fața pământului sute chiar mii de hectare de aur verde.
Acest jaf de proporții, început din anul 1990 și practicat cu oblăduirea și girul tuturor partidelor politice aflate la guvernare, se vede foarte clar din Cosmos. Prin intermediul satelitului se vede dezastrul la care este supus fondul forestier românesc.
“ Trebuie păstrate pădurile virgine și cvasivirgine care mai există în România. În fiecare oră, în România se taie 3 ha de pădure virgină ”, a declarat recent, prințul Charles de Walles, când a lansat partea a treia a documentarului Wildcarpathia.
După 24 de ani, a trebuit să vină un străin, să descopere bogățiile naturale pe care încă le mai avem, dar pe care ticăloșii le distrug în permanență, fără să fie trași la răspundere și stopat jaful.
Oamenii normali din această țară nu înțeleg cu s-a perpetuat și a luat proporții nemaivăzute dezastrul silvic, întrebându-se până unde poate mege acesta și de ce autoritățile nu fac nimic pentru stoparea fenomenului.
Politicienii actuali, la fel și cei vremelnici din guvernărilor anterioare, din toate culorile politice existente la noi, s-au plans întotdeauna din demnitățile lor de aleși sau numiți ai poporului, că nu au o legislație adecvată pentru a stopa jaful aurului verde.
Pe de altă parte, toți acești demnitari mai mici sau mai mari, au girat și au impulsionat jaful pentru profitul și interesul proriu. O recunoaște chiar un demnitar actual, cu atribuții în domeniu, Lucia Varga, ministru delegat pentru ape și păduri, care a declarat recent: “Tot furtul ăsta de lemne s-a făcut cu sprijinul politicului.”
Nici autoritățile îndrituite de lege să-i prindă și condamne pe vinovați nu s-au prea omorât cu firea să-și facă datoria, ba, în multe cazuri, au devenit complici cu făptașii, pentru profitul din nelegiuiri.
Acum, toți cei responsabili, începând cu parlamentarii meniți să facă și adopte legi viabile, cu autoritățile ce au atribuții în gestionarea fondului forestier, cu organele legii, așteaptă și declară că noul Cod Silvic, aprobat de curând de Guvern, care prevede sancțiuni și amenzi drastice, va stopa jaful pădurilor.
Ca și alți mulți oameni, nici eu nu cred că așa supranumita “Lege marțială”, de către unii, va reuși să oprească distrugerea fondului forestier. Și până acum am avut o legislație în domeniu, dar nu numai aceasta a fost problema, ci girul autorităților pentru tăierea codrilor românești.
Ceea ce mă surprinde pe mine, la ora actuală, este pasivitatea cu care e tratat acest fenomen, dezbaterea privind măsurile pentru stoparea lui fiind făcută mai mult de ochii lumii, la presiunea unui post de televiziune, care duce o campanie antimafia pădurilor de câțiva ani.
Între timp, nelegiuiții care jefuiesc aurul verde își văd liniștiți de treabă și chiar declară sus și tare, că nimeni nu poate opri acest fenomen, deoarece există interese imense, iar circuitul banilor merge de jos până sus.
În comparație cu protestele privind Roșia Montană, venite din toate părțile și pe toate canalele, inclusiv din afara țării, culminând cu marșurile cohortelor de stradă, aproape nimănui nu-i pasă de soarta pădurilor românești.
Nu înțeleg de ce acești așa ziși activiști pentru salvarea Roșiei Montana nu acordă nici o atenție jafului pădurilor, nu scot un cuvințel despre acest lucru, dar să mai organizeze proteste de amploare pe străzi, în fața instituțiilor statului.
Credeți că dacă ar exista cineva care să-i “sensibilizeze” pe acești activiști, ar ridica un deget și ar striga trei cuvinte pentru salvarea codrilor României?
Cum spunea și marele interpret de muzică popular Nicolaie Furdui Iancu, “-Vorbim despre aurul de la Roșia Montana, dar despre pădurile care se taie de ce nu se discută? Nu sunt tot aur?”
Ca el gândesc mulți oameni normali în țara asta. Recent, un meseriaș simplu venit să-mi facă o reparație, m-a întrebat: “-Domne, nu înțeleg, cum de ies în fiecare zi și seara atâția oameni să strige pentru Roșia Montana?! Îi plătește cineva, că unii se duc acolo ca la serviciu? Eu cred că mulți dintre ei nici nu știu ce e cu tot aurul ăsta.
De ce nu ies să protesteze și față de jaful din padurile românești, că taie hoții tot, de nimic nu mai rămâne unde au fost copaci?“
N-am știut ce să-i răspund omului, dar i-am dat dreptate. Chiar așa, de ce nu iese nimeni în stradă pentru salvarea pădurilor? Haideți fraților, să ieșim zilnic, seara, noaptea în stradă și pentru oprirea jafului aurului verde, nu doar a aurului galben, că și acesta reprezintă o bogăție inestimabilă a României.
Să obligăm autoritățile, politicienii să facă ceva concret împotriva mafiei lemnului, să-i lege pe vinovați, indiferent din ce clasă socială și instituție ar proveni aceștia, și să-i condamne la închisoare.
Trebuie acționat imediat, pentru că altfel, dacă așteptăm doar apariția noului Cod Silvic sau a altor reglementări și legi în domeniul sivic, rămânem fără păduri.
Paul Stan

luni, noiembrie 04, 2013

Copiii din România au un nou model de urmat-Simona Halep

Talent, ambiție, dăruire, sacrificiu și multă, multă, multă muncă.
Felicitări marii campioane Simona Halep pentru toate trofeele câștigate în acest an și bucuria pe care ne-a făcut-o.
A muncit enorm, a făcut sacrificii imense pentru a progresa, a suferit și a strâns din dinți la accidentări, dar a dovedit că poate reveni și urca oricând, pe scara marilor campionilor.
Este și trebuie să fie un model și exemplu de urmat pentru mulți români, în special sportivi, dar mai ales copiii pentru care trebuie să devină un idol.
Ea trebuie să fie un idol pentru copii, nu pseudo fotbaliști bețivi, agramați, care nu-și merită nici măcar un sfert din salariile încasate.
Simona Halep trebuie să fie model de urmat pentru tineri și copii, nu maneliștii drogați.
Din păcate, nici o televiziune din România nu a transmis finala de la Sofia, considerând probabil, că este un meci neimportant, insignifiant, preferând să dea tot felul de știri și discuții despre “marii” fotbaliști în activitate și bălăcărelile “importanților” patroni, investitori, conducători din fotbal. Și despre alții și altele care nu merită.
Dacă posturile comerciale nu aveau obligația să transmită partida Simonei Halep, TVR-ul care toacă neîncetat banii contribuabililor ar fi trebuit, din respect pentru milioanele de români care îi bagă bani în buzunar, să televizeze măcar finala, dacă nu toate meciurile turneului de la Sofia.
Rușine, nesimțire, prostie TVR! Tocați banii degeaba! Nu știu cum de în cazul acestui mamut nu se autosesizează DNA-ul?!
Marea campioană a rămas cu regretul că meciurile sale nu au putut fi urmărite de milioanele de români din țară și a dat dovadă de mare caracter față de mâna de fani veniți din țară să o susțină la Sofia.
Încă de pe acum, dar sunt sigur că și pe viitor există și se vor înmulții profitorii, oportuniștii, politrucii, politicienii și mulți alți indivizi, demnitari sau nu, care profită și o să dorească să câștige de pe urma muncii și victoriilor Simonei Halep, chiar dacă nu au contribuit cu nimic la acestea.
O sfătuiesc pe Simona Halep să nu-i lase pe acești oameni fără caracter să profite de munca și rezultatele ei, pentru a-și face reclamă și imagine pe spatele ei. Trebuie să-i ignore în special pe politicieni, dar și pe toți cei care au ignorant-o pe ea.
Trebuie să se uite în urmă, să vadă că toți marii campioni au devenit ținta și victimele oportuniștilor care au profitat de succesul lor. Să vadă, cel mai recent, ce li s-a întâmplat marilor campioni la box, Leonard Doroftei și Lucian Bute.
Performerii sportivi români, din oricare sport provin, care au reprezentat România în lume și au ridicat drapelul național pe cel mai înalt catarg, sunt apreciați cu adevărat de milioanele de suporteri anonimi, care-i respect cu adevărat și nu încearcă să profite de succesele lor.
Doar la o simplă privire pe net, putem observa că mii, zeci, sute de oameni de toate naționalitățile, trăitori în această țară sau în altele, postează și își exprimă admirația și respectul pentru marii campioni.
Vă prezint doar câteva astfel de comentarii la adresa succesului Simonei Halep, fără a menționa numele autorilor pentru că nu cred că este important, ci mesajele acestora:
“RESPECT într-adevăr pentru Simona Halep.”
“Am urmarit și semifinala și finala de la Sofia pe un site rusesc care a transmis video online (evenimentul a fost considerat neinteresant de către media mioritică). Simona a luptat extraordinar din ambele meciuri care au fost pe muchie de cuțit, aș zice că semifinala a fost cea mai grea. Simona s-a distins printr-un psihic de neamț (lupta consecventa cu sine), nu de roman (basculare intre atitudinea de nuntă/chef și înmormantare).
E un exemplu extraordinar de la o sportivă tânăra despe cum trebuie să lupți în primul rând cu tine. Sporturi mai cotate (de popor) ca fotbalul sau handbalul ar avea ceva de învățat de la Simona.Victoria a dobândit-o în cap, apoi pe teren.”
“Sunt ungur, și nu sunt ipocrit să nu recunosc, că la fotbal nu țin cu naționala lui Pitzi . Asta din cauza mafioților sandu, corleone , becali, am prodan și a altora de acest fel . Dar la celalalte sporturi,totul e ok. Iar fata asta merită mulțumiri, pe lângă respesct, pt că m-a făcut fericit azi, dar și ieri și încă de câte ori în acest an !”
“Cât este de mică ,atât este de valoroasă,bravo Simona,eu te susțin și când pierzi pt că ai arătat lumii cine sunt românii adevărați să fii sănătoasă și norocoasă că valoare ai, experiența se acumulează usor ,ușor și vei câștiga și cu Serena în curand.”
“Mulțumim Simona , pentru că ne faci să părem ca popor mai buni , mai valoroși decât suntem, aici, acasă .”
Copiii acestei țări chiar au mare nevoie de exemple, modele și valori umane de urmat, iar Simona este unul dintre acestea.
Bravo, Simona!