Album de iarnă-Decembrie 2013

Fotoreportaj- Câmpia Română, Crăciun 2013

Cireș înmugurit- Decembrie 2013

Flori de gheață cu muguri de cireș iarna

Lebede solitare pe Lacul Luica

Salcâmi în haine de chiciură

Copaci și verdeață de Crăciun

Foto: Paul Stan

Școala românească versus școala japoneză

În prag de Crăciun, prietenul Laurențiu Belușică a descoperit pe Facebook câteva lucruri foarte interesante și a ținut să le împărtășească și cu alți oameni, scriind: “-Prietena noastră Mihaela David a postat un material atât de bun încât vreau să vi-l arăt și vouă. Nu știu cum să fac altfel”.

Câte ceva despre ... japonezi, o clasa politică ce-și respecta poporul:

"-Ştiaţi că nu există nicio examinare de la clasa întâi până la clasa a treia, pentru că, în opinia japonezilor, scopul educaţiei este de a insufla concepte şi formarea caracterului, nu doar de examinare şi îndoctrinare?

-Ştiaţi că japonezii, deşi sunt unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume, nu au servitori? Părinţii sunt responsabili pentru casă şi copii?

-Ştiaţi că elevi au la dispoziţie o jumătate de oră pentru a servi masa, astfel încât să li se asigure o digestie corectă. Când cei responsabili au fost întrebaţi despre această problemă, au răspuns: aceşti elevi sunt viitorul Japoniei? -Ştiaţi că, dacă te duci la un restaurant de tip bufet suedez în Japonia, veţi observa că oamenii mănâncă doar cât au nevoie, fără a lăsa resturi în urma? Ei nu risipesc mâncarea?

-Ştiaţi că în Japonia, elevii de la clasa întâi până la clasa a şasea trebuie să înveţe etica în relaţiile cu ceilalţi oameni?

-Ştiaţi că în Japonia copiii fac curat în şcoli în fiecare zi, timp de un sfert de oră, alături de profesori, ceea ce a condus la apariţia unei generaţii caracterizată de modestie şi pasionată de curăţenie? Igiena şi dorinţa lor de a menţine curăţenia, reprezintă o parte a eticii japoneze?"

Citind despre chestiile minunate făcute de japonezi pentru viitorul patriei lor, nu am putut să mă abțin să nu scriu și eu despre condițiile “extraordinare” asigurate de clasa politică românească pentru viitorul “luminos”al mult iubitei noastre Românii:

Foto: Paul Stan

-Știați că în clasele primare școlarii români au sumedenie de examinări și teste, unele dintre ele absolute inutile, iar materia este supraîncărcată?

-Știați că în școlile românești se fac tot felul de afaceri, cu cărți, caiete special, culegeri și manuale alternative, oficial neobligatorii, dar obligați părinți de doamna sau domnul cadru didactic să le cumpere, ca să-și poală lua învățătorii și profesorii comisioanele de la editurile ce le comercializează?

-Știați că în multe școli, până și la Religie, cere popa, dascălu, studentul, preoteasa sau cine o mai preda această materie obligatorie, cumpărarea unui caiet special?

-Știați că ghiozdanul elevului roman cântărește frecvent peste 10 kg, la clasele mici, văzut un copil din spate, constați că ghiozdanul este mai mare ca el și te miri cum are puterea să-l care?

-Știați că medicii specialiști atrag atenția asupra faptului că un copil nu trebuie să ducă în spate un ghiozdan cu o greutate mai mare de 10% decât cea a propriului corp, iar încălcarea acestei reguli îi expune la afecțiuni grave ale coloanei?

-Știați că masa elevilor noștri asigurată de stat, cornul și laptele, sunt de multe ori improprii consumului uman, periculoase pentru sănătatea și viața copiilor?

-Știați că unii profesori sau învățători mai zeloși le interzice copiilor consumul cornului și laptelui în clasă?

-Știați că unele cadre didactice nu știu sau nu au ele însele o etică morală și de comportament, dar să-i mai învețe și pe elevi?

-Știați că în marile orașe, foarte mulți părinți cu dare de mână își duc copii și îi aduc de la școală în mașini luxoase, chiar dacă locuiesc la câteva minute de unitatea de învățământ?

-Știați că, chestie reală întâmplată la copiulul meu în clasa a V-a, un școlar nu mai dorea să vorbească și să fie prieten cu nici un coleg pe motiv că aceștia nu aveau BMV, ca el?

-Știați că în unele unități de învățământ copii sunt ținuți, pe rând după ore, să măture clasele, în locul femeilor de serviciu?

-Știați că mai ales în perioada sărbătorilor, părinții strâng bani, fac chetă și dau șpagă profesorilor și învățătorilor?

-Știați că, la inițiativa unor părinți, se face listă care se înmânează odată cu banii sau cadourile doamnei sau domnului, unde se trec copii care n-au dat suma stabilită?

-Știați că părinților li se cere de la școală să dea regulat bani pentru dotarea și întreținerea școlilor?

-Știați că în curtea multor școli și licee paza cea mai bună o asigură câinii fără stăpân, aciuiați aici, chiar dacă există și firme specializate plătite, de cele mai multe ori, tot din banii părinților?

Foto: Paul Stan

-Știați că pe drum înspre și dinspre școală spre casă, școlarii sunt expuși la numeroase pericole ignorate permanent de autoritățile îndrituite să le elimine?

Comparativ cu japonezii, chiar dacă nu ne vom putea niciodată compara cu ei, am redat doar câte ceva despre societatea românească, în frunte cu o clasă politică și autorități ce-și îngroapă viitorul.

După un sfert de secol, renaște brandul românesc Ana Aslan

Chiar și la 25 de ani de la moartea celebrei cercetătoare românce, Prof. Dr. Ana Aslan, zeci, chiar sute de mii de oameni din întreaga lume apelează la terapiile și produsele descoperite de aceasta.

Numai în România, anual, se tratează peste 14. 000 de români la Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie, în spitalele de la Otopeni și din București, dar și sute de pacienți străini veniți de peste mări și țări pentru a beneficia de tratamentul Aslan, binecunoscut și apreciat peste tot în lume.

Clădirea din strada Căldărușani încă poartă efigia Reginei Carmen Sylva

Foto: Paul Stan

Oamenii care s-au tratat prima dată aici, revin anual pentru a continua terapia de 14 zile, cât durează o ședință completă la acest institut. Sunt persoane care vin de peste douăzeci de ani, cum ar fi familia din Alexandria, cu care am vorbit și căreia din motive întemeiate nu-i dăm numele. Pe soții „A” i-am întâlnit într-una dintre rezervele institutului, din strada Căldărușani, veniți să „ îmbătrânească frumos“. “Venim aici de peste douăzeci de ani și suntem foarte mulțumiți, vrem să venim și la anul, ne-am programat deja în noiembrie. Să vedem, însă, dacă găsim locuri”, îmi spune domnul, trecut bine de 65 ani, după părerea mea.

Aici, pacienții mai vechi, care vin an de an, nu prea își mai arată vârsta reală, ei părând mult mai tineri și vioi decât sunt de fapt, după anii din buletin.

Problema cea mare pentru pacienți, vechi sau noi, este nu criza sau lipsurile materiale ale spitalului, peste care pot trece cu ușurință uneori, ci lipsa locurilor de tratament pentru anul viitor.

La Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie tot timpul locurile sunt ocupate din plin, devenind insuficiente chiar dacă are o capacitate de 600 paturi, 300 la Otopeni și 300 în București. Străinii au locuri separate față de pacienții authtoni.

Chiar zilele trecute, la București se aflau la tratament grupuri de pacienți americani, israelieni ori din alte țări, care pentru numai 700 E de persoană, beneficiază timp de două săptămâni, de terapia antiîmbătrânire.

Încă de la intrare, pe pardoseala clădirii din strada Căldărușani, ne întâmpină efigia reginei Carmen Sylva, cea prin grija căreia s-a construit acest spital, care mai are încă nevoie de renovări și reparații.

Mai sus, la etaj, este biroul în care a lucrat Ana Aslan, străjuit de un mare tablou reprezentând-o, agățat pe peretele opus. Nici nu-ți vine să crezi că a murit de 25 de ani, parcă este doar ieșită la o vizită prin saloane, la pacienți.

Din birou dai într-o mică încăpere amenajată ca și sală memorială a ei, unde se păstrează diverse obiecte printre care medalia și mantia de Cavaler de Malta, care sunt doar câteva dintre obiectele ce formează mini muzeul din spital.

Vitrina memorială

Foto: Paul Stan

Prezența spiritului ei pare mai vie ca oricând, mai ales că ne este descrisă de asistenta medicală, Elena Spătaru, cea care a lucrat ani buni alături de Ana Aslan și care i-a fost alături și în ultimii ani de viață.

“Pe un om bătrân să nu te superi niciodată!“

„Doamna profesor era un om extraordinar, mereu hotărâtă, diplomată. Nu făcea niciodată diferența între pacienții români și străini. Programul era normal, ca și acum în spital. În particular, însă, avea micile ei tabieturi, pasențele și cafeaua de zi cu zi.

Mi-a rămas în minte o vorbă pe care mi-a spus-o dânsa, odată-Pe un om bătrân să nu te superi niciodată!Când am auzit, parcă mi-a înfipt cineva un cuțit în inimă. Nu o să uit niciodată acest lucru.„- povestește extrem de emoționată doamna Spătaru.

Terapia Aslan și produsele antiîmbătrânire descoperite de aceasta, în frunte cu Gerovitalul, sunt recunoscute și utilizate în toată lumea. Pe vremuri, aici s-au tratat numeroase personalități ale elitei internaționale, cum ar fi: J.F. Kennedy, Charles de Gaulle, Chaplin, Hrușciov, Tito, Pablo Picasso și lista ar putea continua.

Insitutul era nu doar un brand cu numele Prof. Dr. Ana Aslan și prin produsele Gerovital sau Aslavital, create de aceasta, ci era și o sursă importantă de venit, în valută, pentru autoritățile comuniste ale statului.

Din păcate, ca mai toate instituțiile medicale din România și această instituție, după 1989, s-a confruntat cu probleme materiale, având nu mai puțin de 23 de directori în 23 de ani.

Chiar în urmă cu câtva timp s-a încercat acapararea terenului de 33 ha cât deține acest institut la Otopeni, sub motivul că nu are ce face cu atât de mult teren. Încercarea a eșuat și după cum realitatea o arată, iar cererea pacienților o dovedește, Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie nu doar că nu moare, ci chiar are nevoie de investiții pentru extindere.

În 1990, s-a înființat Fundația “Ana Aslan” ce are drept scop promovarea culturii, științei și asistenței publice în favoarea populației presenescente și vârstnice.Ea susține, dezvoltă și sprijină metoda de profilaxie și tratament"Ana Aslan", activitatea de de cercetare, asistență medicală și socială, învățamânt, metodologie, informare și documentare.

Fundația organizează an de an, congrese și conferințe științifice de susținere a brandului Ana Aslan. Din anul 2000, Fundația a susținut întreaga activitate științifică a Institutului, cercetările în domeniul medical specific fiind continuate cu rezultate foarte interesante.

Pușculița Anei Aslan are mare nevoie de fonduri

Foto: Paul Stan

Cu ajutorul banilor strânși de pe urma manifestărilor științifice, care au fost folosiți pentru dotarea logistică, s-a reușit crearea unui Centru de Excelență, ce funcționează în vechiul Așezământ Carmen Sylva.

“Printre prioritățile de viitor ale Fundației se numără accesarea fondurilor europene pentru investiții, într-o mai mare măsură decât s-a făcut până în prezent. Din păcate, nici Institutul, nici Fundația nu au reușit să ia mai mulți bani de la UE, în schimb au făcut-o alte persoane care nu aveau și nu au nici un drept asupra brandului Ana Aslan, dar îl folosesc ilegal”-ne-a declarat doamna Speranța Prada, membru fondator și președinte executiv al acestei organizații.

Mantia Cavalerilor de Malta primită la Paris

Foto: Paul Stan

Chiar și profesorul Ana Aslan a reușit, în vremea comuniștilor, să aducă fonduri în România pentru activitatea medico-științifică. Puțină lume știe că aceasta înființase în zona Mânăstirii Pasărea, un așezământ, cămin de bătrâni, unde se afla un lot de cercetare experimentală.

„Din lotul respectiv făceau parte membrii ai familiilor Ghika și Maniu, care fuseseră ținuți în pușcăriile comuniste și cărora Ana Aslan le asigura tot ceea ce era necesar pentru supraviețuire.

Din această cauză, a avut mari probleme cu autoritățile, care au acuzat-o de cheltuirea unui milion de lei, bani mulți pe vreme aceea, procesul intentat de stat a durat ani de zile și s-a încheiat cu șase luni înainte să moară”- povestește doamna Speranța Prada.

“Pe lângă faptul că există persoane care folosesc numele Ana Aslan fără nici un drept, o altă problemă pe care vrem să o rezolvăm este cea a rețetelor produselor celebre, cum ar fi Gerovitalul. Nimeni nu mai știe în ce condiții și cum s-au dat rețetele acestor produse unor companii, care fac bani grei de pe urma lor și nici măcar nu dau curs invitațiilor de a participa la Conferințele Aslan. Nimeni nu știe unde sunt documentele prin care s-a dat dreptul de fabricație și licență a acestor produse.”-mai spune președinta Fundației.

O altă prioritate a acestei organizații care și-a propus să facă mai vizibil și să-i redea prestigiul mondial brandului Ana Aslan, este și crearea de parteneriate interne și internaționale pentru promovarea valorilor românești în domeniu.

Un astfel de parteneriat este cel aflat în discuții cu Casa Regală a României, prin care orice oaspete de sânge albastru venit în țara noastră, să poată cunoaște și beneficia de terapia Aslan.

Inițiativa acestei Fundații de readucere atât în plan intern cât și în plan internațional, a unuia dintre cele mai cunoscute branduri românești, de recunoaștere și creștere a prestigiului mondial, reprezentate de munca și cercetările de o viață ale Prof. Dr. Ana Aslan, este lăudabilă și trebuie sprijinită, pentru că România are nevoie mai mult ca oricând de valori adevărate și exemple umane în toate domeniile de activitate.

Chimicalele din mâncarea românilor, monitorizate și studiate de specialiști

În ultimii ani, în România s-a constatat o creștere îngrijorătoare a unor boli grave, cum ar fi cancerul, diabetul, bolile cardiace și enumerarea ar putea continua cu alte afecțiuni ale lumii moderne.

Din păcate, astfel de boli criminale au fost înregistrate nu doar la adulți , la oameni trecuți de prima tinerețe, ci și la adolescenți și copii de vârste destul de fragede.

Cauzele acestor maladii de secol XXI sunt diverse, la unele neștiindu-se cu precizie ce le determină apariția, dar la altele s-a constatat că modul de viață sedentar și în special alimentația frecventă cu produse internaționale sau autohtone pline de chimicale, sunt de vină.

În timp ce specialiștii au atras atenția asupra consumului excesiv de mâncăruri nesănătoase, o altă problemă legată de aceasta a fost descoperită . La dezgroparea morților, conform ritualului religios, la șapte ani de la deces, s-a constatat că unele corpuri au intrat foarte greu în procesul de descompunere.

Conform unor experți în cercetare, din industria alimentară, încetinirea procesului de descompunere a cadavrelor după moarte ar avea drept cauză principală consumul frecvent de hrană plină de E-uri, care au rol de conservanți la prepararea alimentelor procesate.

De aceea, se pare că se vor face demersuri pentru ca trupurile umane să nu mai fie dezgropate la șapte ani, ci la nouă ani, durată după care se presupune că s-a încheiat procesul de descompunere.

Toată lumea știe, iar cine nu știe sigur va afla, că printre produsele agroalimentare, inclusiv cele procesate, industriale, vândute pe piața românească, sunt multe de o calitate îndoielnică, periculoase pentru consumatori.

Abundența de produse fabricate din materii prime neconforme ori de cea mai proastă calitate, îmbunătățite și cosmetizate, însă, cu o multitudine de chimicale, E-uri, sau tratate în cazul legumelor și fructelor neprocesate cu pesticide în exces, constituie un pericol de moarte pentru cei dintre noi care le consumă frecvent.

În teorie se spune că piața, controalele și măsurile luate de autorități vor elimina de la producție, comercializare și consum astfel de produse periculoase, fie că sunt fabricate în țara noastră sau aduse din import.

Realitatea din piață ne arată însă, că hrana neconformă, plină de chimicale, este cumpărată la greu de către consumatorii care au un nivel de trai mai redus, iar aceștia sunt majoritari, în comparație cu numărul mult mai mic al celor cu bani, care își permit să achiziționeze și lucruri scumpe, de calitate.

Recent, a fost înființată Asociația Consumatorilor de Produse Alimentare „Optimum Cibum” (ACPA), care are drept scop anunțat misiuni de Prevenție și Informare Alimentară, Sănătate prin Educație Alimentară și Fizică, Siguranța Alimentară și Protecția Consumatorilor.

Astfel de asociații sau ong-uri care vizează piața alimentară au fost, mascând diverse interese însă, sunt și vor mai fi în România. Dar ACPA, după cum susține președintele acesteia Mihai Panait, este prima asociație care are un program amplu de cercetare și monitorizare a pieței agroalimentare românești.

Primul studiu comparative comandat de nou înființata asociație și realizat de specialiștii de la Institutul Național de Cercetare IBA București, referitor la mere, a scos în evidență faptul că merele românești din soiurile Jonathan și Golden, sunt mai bune, mai dulci și conțin mai mulți compuși benefici decât produsele similare, din import Turcia și Polonia, vândute în țara noastră.

Clar ca lumina zilei, merele românești sunt mai sănătoase și bune decât cele din import, care au un aspect mai commercial, sunt mai scumpe, fără gust și poate, uneori, au un conținut periculos de pesticide.

Mai toți românii știm acest lucru chiar dacă unii preferă fructele străine celor din România, dar acum calitatea produselor românești ne-au certificat-o specialiștii care au efectuat studiul amintit.

Mai rămâne ca toți consumatorii să realizeze acest lucru și să consume produsele în cunoștință de cauză, având de ales din oferta pieței, ce este mai bun pentru sănătatea lor.

Un al doilea studi comandat de ACPA și realizat de IBA București, s-a referit la constatarea și evidențierea conținutului de E-uri din napolitane, pe baza datelor înscrise de producători pe ambalaj.

Astfel, au fost analizate 26 tipuri de napolitane prelevate din rafturile unor hiper și supermarketuri, constituind un eșantion reprezentativ al celor mai cunoscute și vândute astfel de produse în România.

Rezultatele au arătat că napolitanele analizate conțin o gamă restrânsă de E-uri, majoritatea inofensive pentru sănătatea umană, numai că unele aveau un conținut de grăsimi vegetale hidrogenate, în proporție de 62% din eșantionul analizat, periculoase pentru consumatori.

Grăsimi vegetale hidrogenate periculoase, în napolitane

S-a constatat de către specialiști că există patru E-uri ce pot pericilta consumatorii, care merită o atenționare special: E-223, E-202, E-450i și E-476. Conform ACPA, majoritatea producătorilor utilizează grăsimi vegetale hidrogenate, care conțin un procent semnificativ de grăsimi trans-periculoase, cauzatoare de obezitate și boli de inimă.

La începutul lunii noiembrie, Administrația pentru Produse Alimentare și Medicamente din SUA (FDA) a catalogat grăsimile trans-artificiale drept un risc la adresa sănătătții publice, anunțând că va lua măsuri pentru a forța companiile producătoare să nu le mai folosească.

Studiul atrage atenția asupra faptului că nu prezența E-urilor în napolitane este îngrijorătoare, ci conținutul și cantitatea de grăsimi vegetale hidrogenate, deoarece indicațiile de pe ambalaj nu conțin date referitoare la cantitatea de aditivi alimentari.

După cum au evidențiat experții și sigur vor mai analiza cerceta și constata, multe dintre produsele alimentare de pe piață sunt periculoase și oferite din belșug, la super ofertă.

Cum spunea cineva, în loc ca piața să reglementeze cererea, oferta și calitatea mărfurilor alimentare, am ajuns să fim subjugați de marketul și publicitatea agresive și cumpărarea produselor nesănătoase pentru consum.

Este benefică apariția unor cercetări și analize a produselor agroalimentare, sunt chiar necesare, condiția este însă, ca acestea să fie îndreptate spre grija pentru sănătatea consumatorilor, nu să manipuleze pentru anumite interese al jucătorilor din piață.

Dacă tot și-au făcut apariția și au declarat deschis sprijinul pentru consumatorii români, eu le-aș sugera celor de la ACPA să comande câte un studiu privitor la calitatea produselor destinate școlarilor, prin programele populare cornul și laptele și unul referitor la consumul de mere în școli.

“Bucuriile” românilor din “Luna cadourilor”, în “Epoca de aur”

Cine a prins “Epoca de aur” a comunismului sigur își aduce aminte de lipsurile materiale, frigul și foamea criminale, pe care le suportau cu mare greutate, românii, în special iarna.

În „Luna cadourilor”, în preajma Crăciunului, alergau cu disperare, colindând magazin cu magazin, alimentară după alimentară, pentru a putea pune pe masă o bucată de carne, de brânză sau chiar un amărât de salam cu soia.

Căutau de nebuni printre blocurile cenușii ale marilor orașe, câte o portocală, o banană, ciocolată sau bomboane de pom, pentru a le putea pune copiilor sub brad, că sacul lui Moș Gerilă era întotdeauna mai mult gol decât plin.

Bucureștenii știau fiecare pe unde să caute, unde s-a băgat ori urma să se bage carne în special, dar și alte alimente care lipseau, orientându-se mai ales după reperele cozilor din spatele blocurilor.

Aceste cozi celebre, de neuitat, cine a trăit acele vremuri știe, erau formate la ușile din spate ale magazinelor tocmai pentru a nu deranja privirile Tovarășilor, când treceau în coloana oficială de partid și de stat.

Cei mai descurcăreți dintre amărâți își lăsau de multe ori, rând, la mai multe cozi odată și fugeau de la una la alta, atunci când sosea mașina cu pui, carne sau ce mai băgau tovarășii șefi ai comerțului socialist.

Cei care aveau bătrâni în familie erau salvați, pentru că pensionarii aveau timp liber nelimitat și puteau să stea la cozi, chiar și nopțile, pentru ca a doua zi, să spere că prind două pachete cu carne, cât se dădeau, “ca să ajungă la toată lumea”, mai mult os și acelea.

Ce de îmbulzeli, certuri, chiar și bătăi se dădeau uneori, la astfel de cozi, între fomiști, mai ales că unii, mai șmecheri se băgau în față sau aveau blatul cu vânzătorii.

Erau și cazuri frecvente în care, după ore întregi de tremurat la o coadă sau alta, oamenii nu se alegeau cu nimic, nebăgându-se carne sau fiind insuficientă, neajungând la toți cetățenii de la coadă.

Oamenii plecau dezamăgiți, triști, necăjiți acasă, dar obișnuiți cu astfel de întâmplări cotidiene. Luau de prin alimentare ce găseau pentru hrana familiei, iar pe vremea aceea se găseau conserve de legume și pește oceanic din belșug.

De acolo a rămas și expresia „Nici o masă fără pește”, care era de fapt și sloganul publicitar la ordinea zilei, în materie de alimentație publică. Acum, de când România nu mai are flotă de pescuit oceanic, peștele a ajuns la prețuri destul de mari, mai ales în perioadele de post, când se consumă acest aliment destul de frecvent.

Țin minte că în București, în ultimii ani de comunism, unii bucureșteni mai isteți luau trenurile și mergeau în orașele unde știau că mai găsesc carne, cum ar fi Scornicești, Slobozia sau altele.

Nu pot să uit de pâinea, zahărul și uleiul cartelate, românii făcându-și stocuri speciale pentru sărbători, astfel încât gospodinele să poată face cozonaci sau alte prăjituri.

Mi-au rămas tipărite în minte și imaginile cu țăranii ajunși muncitori la oraș, navetiștii care vinerea seara și sâmbăta în special, plecau acasă, la familii, cu sacii de pâine uscată, hrană pentru porci, dar mai ales pentru ei.

Erau anumite magazine de pâine pe lângă gări și autogări, unde aceștia reușeau să cumpere pâine fără cartelă și în cantități mai mari. Uneori însă, cădeau victime vigilenței organelor statului și riscau chiar dosare penale, pe lângă confiscarea sacilor cu pâine.

În prejma sărbătorilor da iarnă, dar și pascale erau controale speciale ale autorităților asupra mașinilor, la intrarea în București, pentru a fi depistate persoanele ce transportau carne de porc sau de miel ilegal, fără acte.

Locuitorii de la orașe aveau parte de tot felul de „bucurii” nu doar în „Luna cadourilor”, ci pe tot parcursul anului, dar acestea se manifestau mai crâncen iarna decât primăvara sau vara.

Cei care stăteau la bloc erau pregătiți cu haine groase, gospodinele aveau grijă să gătească noaptea dacă puteau, pentru că atunci erau gaze mai mult timp. De asemenea, apa caldă nu se livra tot timpul, iar când se dădea era mai mult călâie.

O adevărată aventură era seara, noaptea sau dimineața când se întrerupea energia electrică, iar oamenii umblau ca stafiile pe scările blocului, cu lumânări în mâini sau, în cel mai fericit caz, cu lanterne, dar lumânările erau de bază.

Cred că și acum, în unele apartamente sunt oameni care mai păstrează cu sfințenie lămpile de gaz, ce atunci le luminau casele când se lua curentul. Mai nefericiți erau cei care surprinși de oprirea curentului în timp ce se aflau în lift. Ce de urlete, bușituri în ușa și pereții liftului, băteau și țipau bieții oameni, deoarece curentul se lua cu orele și stăteau blocați mult timp în cutia de fier.

Nu mai vorbesc de transport, când reușeai, după zeci de minute de așteptare în frig, în stații, să te urci ori să te agăți cu câte o mână de barele ușilor rablagitelor de tramvaie, ale troleibuzelor și autobuzelor cu burduf, ziceai că l-ai prins pe Dumnezeu de picior.

Și te rugai să rămâi cu mâna înțepenită, încleștată de fierul rece, că altfel cădeai și cine știe ce ți se putea întâmpla, puteai chiar să-ți pierzi viața. S-au întâmplat destule astfel de accidente nefericite pe vremea aia.

Era să uit de cozile imense la buteliile de aragaz, unde se duceau s-și umple butelia locuitori de la casele urbane, îmbulzeala și bătăile erau la fel de mari între amărășteni, la fel ca și cele de la alimente.

În vremurile acelea, vânzătorii de la butelii, lucrătorii de pe la restaurante, alimentare, PECO o duceau cel mai bine, pentru că reușeau să-și asigure nu doar hrana pentru familiile lor, dar mai făceau și bani în plus din specula cu mâncare ori alte produse prohibitive.

La peste douăzeci de ani distanță, în plin pluripartitism, traseism și afacerism politic, lucrurile s-au schimbat ca de la cer la pământ. Doar că nu prea umblă câinii cu covrigi în coadă, nu că nu am avea câini prin marile orașe sau am duce lipsă de covrigi, ci din alte cauze.

Românii au făcut porcul să zboare

Oferta actuală de produse alimentare este parcă una ieșită din cornul abundenței, cu banii stau, din păcate, mulți români cam prost, comparativ cu perioada comunistă când aveau bani dar nu aveau de unde să cumpere mâncare.

Acum, până și porcul zboară, pentru că preparate din acest mult iubit animal, sunt trimise la pachet, chiar și pe calea aerului, de rudele din țară pentru românii aflați în străinătate, care nu pot veni acasă de sărbători.

Nu mai vorbesc, că de ceva timp încoace, porcii se vând și se cumpără și de pe Internet. Ofertele de porci în prejma Crăciunului, abundă în anunțurile pe site-urile de vânzări și au o gamă destul de diversificată.

Ghiță și Gogu, de exemplu, sunt doi porci grași scoși la vânzare pe…Facebook și nu sunt singurii. Din toate zonele țării, din sate, comune și orașe, țăranii sau crescătorii de animale au invadat netul cu porci.

De la rasa Mangalița până la noueuropenizații purcei vietnamezi găsești porci gârlă pe anunțurile de vânzare, la prețuri mai convenabile decât în hiper, supermarketuri și măcelării.

Mai toți producători își laudă marfa în fel și chip, cum că sunt crescuți bio, fără chimicale, fără nutrețuri combinate, că nu le dau făină de oase s-au mai știu eu ce hrană de creștere rapidă.

Că nu au colesterol, grăsime, că au o carne fragedă, gustoasă și sănătoasă. Unii crescători au servicii integrate, dacă dorești, îi taie, tranșează și îi aduc și acasă. Alții se oferă să facă și preparatele tradiționale, cârnați, șuncă și altele, totul pentru satisfacerea clienților.

Pentru românii cu dare de mână ori cetățeni/cetățence mai simandicoși există și alternative la carnea de porc, dacă aceștia nu consumă o astfel de carne, că le cade greu la stomac ca și politica sau din alte motive.

Sunt sumedenie de oferte de carne de vită-de la Bălțata românească la Albastru Belgian, tăurași, junici de toate rasele, bivoli.

“OI DE CAMERUN !Combinație între gazelă și muflon !Carne fără colesterol,bogată în vitamine complexe, de calitate. Carnea este ca gust la fel ca vânatul, ca aspect arată ca cea de muflon, nu are miros de oaie, nu sa mulge nu sa tunde, are 2 ani și de multe ori cate 2 miei !”

Se oferă și găini grase, de rasă: Orpington,Brahma,Cochin, moțate, mătase japoneză,Yokohama, Sumatra, combatant uriaș, italiană,etc. Curcani rasa Big, crescuți la curte, cu cereal, greutate 20-25 kg/bucata, gâște.

Tot pentru masa de Crăciun se mai pot cumpăra de pe Internet: fazani, rațe mandarine, karoline, kanguri, struți, oi pitice, iepuri, capre pitice și câte și mai câte.

După cum putem lesne constata, Moș Crăciun, în ton cu vremurile și tehnologia modernă, are superofertă de sărbători, în comparație cu defunctul Moș Gerilă, de care ne mai amintim din când în când, cei care l-am prins.

Șicanăreală pe viața românilor!

Când scriam în urmă cu ceva timp, articolul intitulat „ Calamități în prag de iarnă”, nici prin gând nu-mi trecea că amploarea fenomenului va fi atât de mare, cum se vede astăzi, din prisma marilor probleme și greutăți cu care se confruntă românii, în prezent, dar și la viitorul sumbru care îi așteaptă.

Sumbru, scriam atunci, deoarece credeam că mulți români vor intra în iarnă, dar și mai puțini vor reuși să iasă teferi, în primăvară. Deja, sunt destui cei care au început să dea colțul.

Între timp, lucrurilor rele prevestite li s-au adăugat altele și mai pesimiste, menite să ne facă viața și mai imposibilă: executările silite ale Fiscului și creșterea prețurilor la carburanți, cu tot lanțul de scumpiri și efectele negative generate, sunt doar câteva dintre nenorocirile ce au venit și vor mai tăbăra peste noi.

Toate acestea sunt generate de fapt, de Foamea de bani, a statului rămas cu bugetu-n drum, mai rău ca șoferi-n pana prostului. Sunt generate de Aleșii poporului, care-i bagă pe votanții de la anul într-un fel de post negru, hrăniți doar cu circ politic, scandaluri și demagogii de joasă speță. Mai nou, pentru că am intrat în luna cadourilor, cetățenii au parte de bonusuri de impact major asupra lor, cum ar fi bugetul, creșterea accizelor sau pe scurt, Șicanereala politică.

Din păcate, această Șicanăreală politică reprezentată de protagoniștii celor două palate, Cotroceni și Victoria, conduse de “Matrafoxatul” și “Plagiatorul”, aleșii poporului, se face pe viața românilor.

Miza circului sunt Paralele și așa insuficiente ale cetățenilor, care nu mai pot satisface necesitățile și foamea de bani a aleșilor. De o parte, premierul și guvernarea actuală, care consideră că dacă au fost votați cu 70% dintre alegători, sunt și împuterniciți de aceștia să le scumpească nivelul de trai.

Pe de altă parte, președintele țării pune tălpi insuficiente scumpirii vieții, în România, făcând mai mult de unul singur, munca unei Opoziții inexistente.

Criza politică din Țara Orbilor a ajuns la paroxism, sub ochii unei populații tot mai disperate de ceea ce vede și simte pe pielea ei, ca urmare a actelor și acțiunilor conducătorilor săi.

Pe margine, o parte puțină a opiniei publice și aceasta împărțită în tabere de simpatii și susținători, a început să mârâie din ce în ce mai mult față de măsurile impuse de aleși, ale căror efecte le afectează grav dreptul la un trai decent.

Vehemența acestor oameni se adresează tuturor factorilor politici implicați-actualii guvernanți, Parlament, președinte-acuzați că fac doar jocuri și circuri politice, lansând doar petarde populiste, de o parte și de alta, în timp ce românii sunt aduși în sapă de lemn.

Nu sunt uitați nici “marii lideri de dreapta-Predoiu, MRU, Neamțu, pechinezul Blaga, viitorii câștigători ai alegerilor”, care, prin pasivitate, sau din alte interese, nu acționează nicidecum ca și reprezentanți ai Opoziției, lăsându-l pe Băsescu singur la bătaie.

Unii români mai scoși din fire, fac comparația între acuzarea Ceaușeștilor, tot într-o lună decembrie, și vina clasei politice de azi, acuzând-o de “înaltă trădare, subminarea economiei naționale și genocid”, solcitând judecarea acesteia.

Alții fac haz de necaz, dovedind un umor negru specific românilor, propunând drept soluții de salvare “ să se ridice numărul de parlamentari la 1.200, astfel încât aceștia să poată cheltui toți banii românilor, iar toate referendumurile să fie ignorate”.

Între timp, Plenul Parlamentului a dovedit că lucrează, nu doarme și a stabilit un record, adoptând cele 52de articole ale bugetului de stat pentru 2014, în doar 1 oră de dezbateri! Referitor la acest record, unii pricinoși au spus că într-o singură oră nu s-au putut nici măcar număra voturile tuturor de articolelor.

Între timp, se spune și declară de către responsabili, planurile cincinale la autostrăzi, fie ele autostrăzi mari sau mici, trasate cu creionul, la repezeală, după inspirație și interes, dar și la Suspendata lui Oprescu, care, cică, ar avea și niște străpungeri subterane!

Între timp, baronii locali presează șefii sus puși, pentru un buget mai mare decât pe vremea lui Boc.

RATB-ul scumpește prețul biletelor de la începutul lui 2014.

Și, arătând că se gândesc și la viitorul luminos al Capitalei noastre europene, implicit la imaginea prestigioasă a României în Europa, optimiștii au anunțat că Guvernul a dat undă verde candidaturii Bucureștiului la organizarea Euro 2020, la fotbal.

De pe margine, deocamdată, ne urmăresc fără să ne tragă de urechi, dar siguri de ceea ce fac, actorii externi, UE și FMI.

În timp, viața alegătorilor prețuiește tot mai puțin decât banii lor, în ochii aleșilor, asigurați de “grija” acestora pentru ei, “ca cetățeni ai Europei, nu ca cetățeni de mâna a doua.”

Paul Stan