În pană de călători, CFR poate deveni o amintire pentru români

Se stinge glasul roților de tren în România.

N-am mai călătorit cu trenul de mai bine de 15 ani. Nici în gările din România n-am trecut în această perioadă de timp decât ocazional, așa că, la fel ca mulți cetățeni ai patriei noastre post revolutionare, nu mai știam nimic despre mersul trenurilor. Nici despre condițiile de călătorie. Doar ce am văzut la televizor și de prin auzite, mai știam că tarifele trenurilor de călători au crescut constant și inacceptabil, în timp ce condițiile din trenurile românești au devenit tot mai mizere. Aveam o imagine veche, cu Gara de Nord , viermuind zi și noapte, de mulțimi de călători, care foloseau cu predilecție acest mijloc de transport feroviar, înainte, ieftin și accesibil oricărui amărăștean.

Gara de Nord, august, 2013

De asemenea, aveam în minte mulțimea și lungimea trenurilor formate din cel puțin zece vagoane, care se înghesuiau necontenit să vină și să plece pe principala poartă feroviară a țării.

De la grevele ceferiștilor, de pe vremea când Ministerul Transporturilor era condus de Mitrea sau Băsescu, nu prea mai ajunsesem în gară. Nu mai vorbesc să mai merg și cu trenul.

Am ajuns, însă, acum câteva zile, într-un weekend, la o diferență de o săptămână, întâi în gara Predeal, una dintre cele mai aglomerate stații feroviare pe vremea comuniștilor, când zilnic, dar în special în weekend-uri, mulțimi de copii, adolescenți și adulți luau cu asalt trenurile pentru a merge și se întoarce de la munte.

Și tot într-un weekend estival, am fost în Gara de Nord.

Acest lucru era valabil și pentru trenurile cu destinații spre Litoral, devenite an de an, parcă tot mai neîncăpătoare, în ciuda densității lor și a numărului mare de vagoane ce rulau pe aceste destinații turistice.

Realitatea din anul 2013 este cu totul alta decât cea dinainte și nu este deloc veselă pentru nimeni: nici pentru stat-managerul CFR Călători și nici pentru tot mai puținii călători care mai folosesc trenul ca mijloc de transport.

Mai întâi, săptămâna trecută, în gara Predeal situată la cea mai mare altitudine din România, am fost surprins ca dimineața, la ora 10. 00, să nu văd nici un călător în gară, pe peron sau la casa de bilete. Singurii care animau zona la ora aceea, erau câțiva localnici, în așteptare și căutare de turiști.

M-am gândit că poate, am nimerit între trenuri, dar situația nu era prea schimbată nici după câteva ore, când doar 2-3 călători se aflau la casa de bilete.

Sâmbătă, 24 august 2013, m-am dus în Gara de Nord să aștept pe cineva. Ceea ce am văzut mi-a confirmat faptul că tot mai puțini români aleg să meargă cu trenul.

Motivul pentru care renunță la acest mijloc de transport nu este că și-au luat toți mașină sau avion, ci cu totul altul și ține de costurile și condițiile de călătorie.Cea mai mare poartă feroviară a țării mi s-a părut că arată jalnic.

În afară de câteva schimbări de fațadă, de resort comercial, am constatat că în mijlocul gării tronau câteva tarabe goale, îngrămădite una în cealaltă, mizere și într-un loc în care nu prea își aveau rostul. Ba, chiar încurcau circulația, nu doar că nu prezentau nici măcar un aspect estetic acceptabil, nemaivorbind de inutilitatea lor.

Vazându-le, m-am “luminat” și mi-am dat seama care este Piața Gării!

Lasând în urmă Piața, m-a surprins lipsa călătorilor din incintă, altădată neîncăpătoare pentru călătorii în așteptare și în tranzit. Singurul loc mai animat era în fața celor două tabele de informații privind circulația trenurilor, anunțând sosirile și plecările.

Gara de Nord, august 2013 Afișaje cu destul de sărace informații de altfel, nemaivorbind de incomplete că linile de îmbarcare sau debarcare a pasagerilor pe diverse destinații erau lipsă sau se anunțau cu doar câteva minute înainte.

Cel mai mare șoc însă, l-am avut când am ajuns cu radarul visual în zona peroanelor, în proporție de circa 90% pustii. Goale, la fel ca și calea ferată pe cale să ruginească de dorul roților de tren.

Timp de aproximativ 1 oră, de pe la 16, 30 și până la 17, 30, sâmbăta când ar fi trebuit să fie oră de vârf în privința traficului de călători, dacă am văzut trei-patru, maxim cinci trenuri de pasageri, plecând, sosind și în așteptare. Și ce trenuri! Nu mi-a venit să cred că sunt trenuri adevărate. Câteva automotoare cu două vagoane, trenuri cu maxim patru vagoane și acelea mai mult goale, în timp ce altădată numărul lor începea de la cel puțin zece în sus și tot se dovedeau neîncăpătoare.

Acum însă, din două sau patru vagoane cât formează o garnitură CFR de călători, nu cred că am văzut juma de tren plină. Nici măcar de pe rutele cele mai aglomerate, cum ar fi Constanța, Brașov, Craiova.

Cu alambicu la gară, așteptând trenul de Buzău

Iar cei mai mulți călători pe care i-am văzut coborând sau urcând în tren mergeau cu varianta Regio. Adică Personalul de altădată, căruța dintotdeauna, unde timpul mare al călătoriei și condițiile mizere fac legea, fiind preferate doar pentru prețul mai mic în dauna celorlalte variante, Interregio și InterCity, cu bilete mult mai scumpe.

Realitatea jalnică a Gării de Nord, a trenurilor, multe vagoane fiind învechite și depășite fizic și moral, mi-a confirmat faptul că CFR Călători se îndreaptă cu pași repezi spre faliment, acumulând an de an, datorii tot mai mari.

Aceste pierderi în creștere inevitabilă sunt coroborate cu o infrastructură mult rămasă în urmă, condiții de călătorie la același nivel cu dotarea și o creștere constantă a prețului biletelor, chiar dacă aceasta se face periodic.

Pentru că, alături de o politică și o strategie de management defectuose, acestea sunt cauzele principale pentru care românii nu mai merg cu trenul. Iar cei mai mulți care mai călătoresc pe calea ferată forțați de împrejurări, aleg varianta Regio-Personal, pentru biletele mai ieftine decât la celelalte categorii.

Trenurile mici de criză

În ciuda diverselor oferte ale CFR Călători “pentru călătorii sigure și relaxante”, a diverselor reduceri la tarife-de sezon, de weekend, de fidelitate, la cumpărarea anticipată a biletelor, online-numărul pasagerilor pe calea ferată continuă să scadă.

Această scădere este împinsă de la spate și de noua scumpire la tarifele feroviare pentru pasageri, circa 10%, anunțată să intre în vigoare de la 1 septembrie 2013. Nouă mărire de tarife cică ar fi influențată și corelată de inflație,costurile combustibililor, energiei și a pieselor de schimb.

Mai clar, pe înțelesul tuturor-CFR Călători se îndreaptă cu pași repezi și hotărâți spre faliment. În faliment este de fapt și acum, dacă n-ar fi susținută de stat, care nu se știe cât mai poate pompa bani cu nemiluita într-o gaură neagră.

Șirul trenurilor lungi spre capital Olteniei, Craiova, a fost înlocuit cu automotoare

Conform bugetului de venituri și cheltuieli, publicat nu cu mult timp în urmă în Monitorul Oficial, această companie strategică a țării are estimate pierderi de peste 400 milioane lei, pe anul 2013.

Astfel, altădată cea mai ieftină și sigură variantă de transport în comun, în viitor, călătoria cu trenul pentru românii, va dispărea cu desăvârșire.

Rămân doar variantele alternative, private, de transport. Mersul cu trenul va deveni doar o amintire pentru cei care l-au practicat.

Paul Stan

Vis de parlamentari în călduri- Miss îs Prostia românească!

Pe măsură ce se apropie sfârșitul vacanței parlamentare, zilele toride ale acestui sfârșit de august continuă să înfierbinte tot mai mult mințile nerozite ale multor aleși. Nerăbdarea cârlanilor parlamentari în călduri, a născocit idei pe măsură, menite să le înalțe nivelul politico-ideologic și să satisfacă masa mare a alegătorilor consumatori de șușanele nemestecate.

>Visul câtorva politicieni, aleși prin grija unor votanți legați la ochi, este de a da românilor o Miss Parlament!!! Să vadă poporul a cui din partid, care parlamentară este mai bună și mai frumoasă. Doar organizara unui concurs de frumusețe între parlamentarele țării poate spune cine-i mai frumoasă, că de deșteaptă nu ne interesează.

Vestea fierbinte a fost dată de deputatul PDL, Alin Popoviciu, care a declarat că hotărârea s-a luat în urma unei dezbateri estivale, la o bere, între aleși reprezentanți ai mai multe partide parlamentare.

Democratic, carevasăzică. Bravos, neicușorilor, că bine ați mai ticluit-o!

Fie vorba între noi, părerea mea este că acești aleși au privit cu jind la colegele lor din Parlament, care toată vara s-au distrat cu alegătorii, în vacanță, la munte și la mare sau la depărtare de țară, etalând pe toate canalele media calitățile lor trupești, umane și politice, care le-au adus notorietate.

>Și ce este mai important pentru unii alegători decât un costum de baie, un sutien, niște bikini de parlamentară neaoșă, care să le pună în evidență frumusețea și inteligența de care dispun. Că de aia sunt alesele neamului, să arate că au cu ce și pot, bre!

Plecând de la disputa politicienească pe subiectul ce partid are „marfa”, adică femeiea cea mai frumoasă în Parlament, că fiecare și-o laudă pe a lui, vorba deputatului Popoviciu, politicienii în cauză au convenit să tranșeze problema. Și nu oricum, ci printr-un concurs oficial Miss Parlament.

Să fie clar.

Domnii cu ideea au detaliat, prin vocea purtătorului de cuvânt amintit mai sus, modul în care se va face alegerea “Frumoasei Parlamentului Român”. Astfel în noua sesiune legislativă, fiecare parlamentar va primi câte un formular pe care să-și voteze aleasa.

>Și pentru corectitudinea alegerii, “Direcția Parlamentară Anticorupție pentru Supravegherea Alegerilor Miss Parlament”, va fi vigilentă pentru ca liderii partidelor să nu influențezel votul. Pentru ca șefii grupurilor politice să nu pună presiune pe votanți. Să fie alegeri democratice, libere și corecte.

“Frumoasă idée. Interesant concurs pentru genialii care au pus-o la cale”. Numai că unele potențialele candidate parlamentare nu au fost prea încântate să-și etaleze nurii în fața colegilor politicieni.

Ba, chiar au fost voci care au reacționat imediat, acuzând discriminare, indignare. Altele mai trecute de vârsta Miss-ului și-au exprimat regretul că nu mai sunt tinere și nu mai au ce să arate la “Frumoasa Parlamentului”.

În schimb, politicienele considerate cu șanse reale de a câștiga titlul de Miss, nu dăm nume pentru a nu influența alegerile, în urma cercetărilor și sondajelor analiștilor în domeniu, nu au făcut declarații publice, gâdilate probabil în orgoliul propriu de posibilitatea de a urca în topul ierarhiei parlamentare.

>Chiar dacă a fost surprinsă de această știre fără precedent în politica românească, opinia publică a reacționat imediat, primit cum se cuvine ideea lui Popoviciu și a celorlalți politicieni care au pus la cale acest concurs de Miss.

Mai mult, de la mârâieli și proteste, precum că nu-i rolul și rostul Legislativului să se ocupe de un astfel de concurs, fie el și pentru politiciene, după ce i-au etichetat pe parlamentarii cu ideea în fel și chip, simplii alegători-votanți au gândit creativ și au propus alte concursuri, pentru binedispoziția poporului:

“Miss parlamentar la pârnaie, Miss ales corupt, Miss somnul dulce, Miss parlamentar mincinos, Miss-îs prost, Miss hot” și exemplele ar putea continua, știind că imaginația românilor este nemărginită.

>Ce mai, evenimentele și ideile fierbinți ale celor votați să facă legile țării sunt multe și diverse, să nu zic altfel. De pe acum însă, se anunță o dispută politică aprigă și un spectacol tare în Legislativ, așa că abia aștept să înceapă noua sesiune parlamentară, să ne crească cel puțin adrenalina, dacă nivelul de trai este mai greu de ridicat.<

blockquote>

Politicieni care “mor” de grija poporului în vacanțe electorale

Uraaa! Mulți politicieni români, aleși ai poporului sau nu, se află în plină vacanță încă de la debutul sezonului estival. Unii, mai puțini decât cei mulți, evident, sunt într-o vacanță politică sau administrativă permanentă.

După părerea mea și cred că a multor români, topul acestora din urmă este dominat copleșitor de cine altul decât edilul Constanței, era să zic Nabucodonosor, care se află tot timpul într-o stare de vacanță euforică. Mare noroc a avut primul playboy al urbei constănțene într-una din zilele trecute. După ce cu câteva zile înainte își făcuse datoria de partid, sărind la gâtul premierului și ministrului justiției în exeercițiu, pe motiv că nu-i lasă pe incompatibili în pace, Radu Mazăre a supraviețuit unui “atentat” pe mare. Tocmai când se dădea cu placa pe apă, în excercițiul funcțiunii, „zeul” mării a fost atacat cu skyjetul de un fotbalist „drogat” care a vrut să-l omoare, conform declarațiilor proprii. Scăpat ca prin minune, edilul Constanței și-a pus oamenii să-i aplice o corecție și a mai anunțat presa că-l dă în judecată pe împricinat, pentru că a „atentat” la viața sa. Alți politicieni români de marcă nu pierd nici ei prilejul să se dea în bărci sau cu șalupa, pe mare sau pe Dunăre, în apele Deltei sau aiurea, în lume. Aceștia se află într-o vacanță politică și electorală, fapt care nu îi împiedică să „moară“ de grija poporului și a țării.

Patrioți

din fire, trăiesc intens fiecare aventură din sejur, care poate fi de câteva zile la sfârșit de săptămână, pentru “săracii” rămași în țară sau chiar de săptămâni pentru cei cu dare de mână, care au preferat alte tărâmuri decât cele românești pentru odihnă. Muntele Găina, târgul de fete, Mamaia, Neptun, litoral, mare, munte, deltă, karaoke, festivaluri, târguri populare, ciorbe de pește, mânăstiri,băi de soare, de apă, de mulțime, de populisme ieftine sunt ingredientele unor kockteiluri preferate în special de politicieni precum Traian Băsescu, Elena Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu. Toate aceste aventuri etalate între escapadele de vacanțe, de la sfârșit de săptămănă, cu mediatizări excesive pe toate canalele media posibile, sejururi condimentate cu tot felul de uimiri, ca și când acum ei ar fi descoperit roata, despre cât de frumoasă este România. Și completate de declarații pompoase, atacuri politice directe sau indirecte, referitoare la adversari, mersul economiei, siguranța națională, integritate, politică, guvernare, afaceri și alte lucruri serioase care ne afectează grav țara și ne influențează viața. Ce mai, grija față de popor, de nivelul de trai, preocuparea privind rezolvarea problemelor cetățenești sunt în atenția oamenilor politici chiar și când aceștia se află în vacanță. Postările acestor aleși cu ceea ce fac, ce îi preocupă în concediu sau în weekend sunt făcute cu regularitate, inclusiv pe Facebook sau pe blogurile personale, de diverși oameni de serviciu, ciutaci, tonomate și, în multe cazuri, chiar de către acești trecători prin politica românească. Alți grei ai politicii românești, au preferat să se odihnească discret, în paradisuri din străinătate. Printre aceștia se numără evident, premierul Victor Ponta, care se pare că a fost în SUA, la Miami Beach, după cum vorbește lume, deși de la Guvern s-a transmis ca fiind confidențială destinația de vacanță a acestuia. Și Crin Antonescu cică ar fi fost tot prin SUA, în timp ce alți aleși au preferat Turci, Grecia ori alte locuri exotice din lume, de unde vor reveni cu bateriile încărcate pentru o bătălie politică adevărată, care să ridice nivelul de trai al poporului pe înalte culmi de progres și civilizație. O destinație aparte pentru o vacanță activă au ales câțiva parlamentari, din diverse partide politice, care au acceptat invitația fraților chinezi din Taiwan, dornici să impulsioneze, după exemplul prim ministrului Ponta, probabil, investițiile economice în România. Din păcate, aceștia s-au ales cu o muștruluială zdravănă din partea colegilor invidioși care au rămas cu buza umflată acasă, dar și cu un avertisment din partea Ambasadei la București, a R.P. China, ce nu a văzut cu ochi buni sejurul politic românesc, la Taipei, fără acordul său. Dar să nu credeți că numai aleșii români merg afară în concediu.

Și în România vin, săptămână de săptămână, în această perioadă de timp, politicieni străini. Și nu de acum, de ani de zile. De exemplu, destinația preferată de vacanță a politicienilor din Ungaria, fie ei la guvernare sau nu, dar cu dorința de putere și de Ardeal, este, ați ghicit, România. Aceștia, între reprizele de palincă și gulaș, fac tot felul de întruniri, adunări, conferințe, unde pun țara la cale, țara noastră nu pe a lor, evident, fac tot felul de declarații trăznite, care, ulterior, bagă în ședință diplomații din cele două state vecine și prietene.

Dacă nu le scurtează Băsescu sejurul, cum a amenințat, exemplul “patrioților-politicieni” maghiari ar putea fi urmat de alții asemenea lor de prin Ucraina, Serbia, Bulgaria sau de aiurea. Alți turiști-politicieni care au ca destinație de vacanță țara noastră sunt câțiva mai fără pretenții de lux, din Republica Moldova, frații noștri de peste Prut, care încă nu știm dacă vor cere unirea cu România.

Ceea ce constatăm noi însă, ca simpli ceățeni, din ce vedem zi de zi, este că multor politicieni români le priesc tot mai mult concediile active, împletind vacanțele electorale cu grija față de popor.

Nu toți mai marii țării au parte de odihnă în această perioadă de timp. Sunt unii, „săracii”, cu mari belele pe cap: cu balaurul DNA care și-a luat nasul la purtare, cu Justiția, cu incompatibilitățile față de lege, cu insolvențele, cu falimentele economice sau politice. Să nu fim răi. Să fim creștini, să-i compătimim pe aceștia și să sperăm că-și vor rezolva problemele, cât de curând, conform legii. Și ca să închei într-o notă asemănătoare, pentru aleșii mari amatorii de vacanțe, la anul am putea să le facem câteva recomandări de locuri și zone care s-ar putea dezvolta și intra în circuitul turistic până vara viitoare.

Dacă se concretizează, ideile de transformare în muzeu a fostelor închisori de la Doftana, Periprava ori a cazarmei militare de la Târgoviște, unde au fost împușcați Ceaușeștii, sunt sigur că aceste locuri ar merita vizitate și, sigur, ar impresiona pe multă lume.

Paul Stan

Vara pedepselor TVR pentru contribuabilii români

Oare contribuabilii români la bugetul televiziunii publice a României știu cum sunt cheltuiți banii pe care ei îi plătesc, fără voie, pentru susținerea acestui mamut și îngrășarea sugativelor abonate la țâța TVR? Știu nea Gheorghe, nea Ion, țața Floarea, țața Maria, Gherghina? Știu toți românii consumatori de energie electrică, implicit contribuabili obligatorii la susținerea TVR-ului și a radioului public de ce, lună de lună, trebuie să plătească din toată sărăcia lor, 4 lei pentru Televiziunea națională și 2,5 lei pentru radio? I-a întrebat, vreodată, cineva de sus dacă sunt de acord să plătească aceste taxe lunare, incluse automat pe factura de energie electrică? Le-a explicat cineva ce reprezintă cele două biruri și dacă sunt de acord să le plătească? Răspunsul e simplu-Nu! Cu toate acestea, lunar, au s-au n-au televizor și radio, urmăresc sau nu emisiunile TVR și ale Radioului public, consumatorii de curent sunt obligați să plătească taxele celor două instituții mamut ale statului. Singurii care scapă de aceste taxe sunt cei care nu achită facturi de energie electrică. Care instituții de stat, la fel ca și altele asemănătoare, sunt mari consumatoare de bani publici. Cu cât le dai mai mult, cu atât consumă mai mult și produc mai puțin. Cât despre calitatea emisiunilor produse de acestea, în special de TVR, ce să mai vorbim. Vorbesc statisticile ratingurilor, unde emisiunile televiziunii de stat sunt bătute permanent și cu mult de producțiile televiziunilor comerciale, care își produc singure banii, nebeneficiind tot timpul de infuzii financiare ca cea națională. Ultima producție de geniu a TVR, numită „Vara pe val” emisiune-maraton, începută cu mare tam-tam pe 6 iulie, are o durată de șase săptămâni , a fost și este prezentată de creatorii și sugativele abonate la țâța nesecată a acestei televiziuni, ca un superdivertisment, care trece dincolo de hotarele României. Nu-i de mirare că telespectatorii care au curiozitatea sau trec din întâmplare cu telecomanda pe unul dintre canalele TVR-ului, să dea concomitent, peste această „superproducție”, supercostisitoare, desfășurată la Mamaia, pe Palm Bech, pe parcursul a 150 de ore de transmisii și retransmisii, „fără aranjamente”, conținând “cockteiluri anti-stres-Ați retinut reteta?”. Miza anunțată de “băieții deștepți” ai televiziunii naționale este una de “proporții” pentru telespectatorii fideli, câștigarea a două autoturisme. Miza neanunțată, dar percepută clar de foarte mulți contribuabili la bugetele instituțiilor de stat, implicit la bugetul canalului media în discuție, este cu totul alta-câștigarea a cât de mulți bani se poate din bugetul public. Cine ține cont de cheltuirea sumelor uriașe pentru organizarea unei emisiuni-maraton, de șase săptămâni, pe litoral? Cine decontează purcoiul de bani pentru cazarea, masa, muzica și dansul cohortelor de șefi, șefuleți, așa zise sau autointitulate vedete al TVR-ului și rubedeniior acestora prezenți la Mamaia? Cine știe cu cât sunt plătite sugativele de “artiști, staruri”, abonați mai vechi sau mai noi la cașcavalul acestei instituții, pentru care plătesc până și cei mai săraci contribuabili ai României? Vedete profitoare care pe lângă că stau la mare, se distrează, sunt plătiți gras pentru participarea la această emisiune, își mai fac și reclamă tot pe banii plătitorilor de taxe TV, fără voia lor. Zi de zi, pe perioada amintită din iulie și august, pe TVR 1, TVR 2, TVR Internațional, TVR+, online, dimineața, la prânz și seara, românii din toată lumea au “privilegiul” să vadă cum o seamă de “băieți și fete” se distrează și cheltuiesc cu talent, banii plătitorilor de taxe. Ca să parafrazez unul dintre titlurile acestei emisiuni-sugative , aș spune că anul acesta este “Vara pedepselor” pentru contribuabilii celui mai mare mâncător de bani din media românească. Evident, ștabii Televiziunii naționale, împreună cu toți profitorii aciuiați pe lângă această instituție, proveniți din diverse medii de activitate, nu sunt de acord cu mine și cu alte duzine de contribuabili fără voie, care acuză jaful banului public. De altfel, marele șef al TVR, căruia nu-i mai dau numele că se știe, a și dezmințit faptul că banul public este cheltuit fără responsabilitate, cu această emisiune estivală. Mai mult, aflat pe val, domnia sa susține că de când se află în fruntea instituției a scăzut considerabil datoriile televiziunii publice. Ca cetățean, plătitor de taxe, în spiritual transparenței și al responsabilității față de gestionarea bugetului, le cer celor care se ocupă cu administrarea și funcționarea TVR-ului, să facă publice contractele de colaborare cu toți artiștii și toate vedetele angajate la emisiunea “Vara pe val”, să vedem și noi pe ce se duc banii contribuabililor. Și în ce fel. Să desecretizeze toate costurile acestei “megacreații”. Să arate românilor că diriguitorii acestei instituții n-au nici un interes, că sunt onești, că sunt responsabili. Pe de altă parte, aș propune ca la viitoarele alegeri, pe langă buletinul de vot, să se facă un referendum, să aflăm câți contribuabili sunt de acord să susțină necondiționat bugetele TVR, Societății Naționale de Radio și, de ce nu, bugetul Agerpres. Sigur, o să fie destui care să strige că sunt instituții cu caracter strategic, de o anumită importanță națională, dar nu o să spună că jefuiesc banul public. În alte țări, precum Grecia, se pare că s-a pus problema închiderii televiziunii publice. În România se pare că încă, este foarte profitabil să lucrezi ori să ai interese la canalele naționale de televiziune și radio. Așa se vede, se percepe cel puțin din prisma unui contribuabil fără voie la bugetele acestor instituții. Sigur, sunt foarte mulți astfel de plătitori de taxe care doresc transparență în gestionarea banilor publici plătiți pentru canalele media de stat.