Țara noastră ar putea fi campioană europeană la birocrație, prostie și manipulare

Coșmarul românilor la Evidența Populației și Birocrației 

România, august 2014, țară membră a Uniunii Europene și NATO. Cetățenii, unii dintre ei doar, sunt mândrii de a fi români în prostia și dorința lor de manipulare. În București și restul țării, printre cei cu mândria, puterea și nivelul de trai peste medie, trăiesc o mulțime de  oropsiți ai sorții. Cei mulți sunt la discreția celor puțini, iar cei puțini depind de votul mulțimii care are acest drept.

Dar, pentru a putea vota și a putea face multe alte lucruri, românii au nevoie de cărți de identitate valabile. Cartea de identitate li se solicită în multe locuri, iar datele personale se înregistrează și stochează legal și ilegal. Unii români au cărțile de identitate expirate, alții pierdute, iar tinerii abia își fac sau preschimbă actele de identitate.

Documentele în cauză sunt eliberate de birourile comunitare de evidență a populației. Aceste birouri aflate în subordinea primăriilor, pot fi completate la denumire ca birouri ale birocrației, prostiei, mizeriei și disprețului autorităților față de  concetățenii, contribuabilii care le plătesc salariile tuturor funcționarilor, care, în loc de respect, îi tratează, fără drept de apel, doar ca pe turme de animale fără nici un drept.

Trăim de mai mulți ani în era internetului, a sistemelor integrate, a inteligenței electronice, digitale, dar acest lucru, pentru noi românii, în anumite domenii, nu pare să ne ajute deloc. Dimpotrivă, în loc să avansăm pe calea dezvoltării umane, administrative, tehnologice, moderne, ne întoarcem, cu fiecare an ce trece, tot mai mult în trecut, avansând galopant doar în domeniul prostiei, al corupției, mentalității nocive, birocrației, disprețului față de condiția umană.

De mulți ani, obținerea și preschimbarea unui act de identitate la birourile comunitare de Evidență a Populației, Birocrației și Prostiei a devenit coșmarul românilor, cu toate că pentru aceste documente și servicii cetățenii plătesc taxele impuse, plătesc funcționarii, utilitățile și logistica acestor structuri neviabile. Contribuabilii au mai plătit an de an și costurile implementării unui sistem integrat, soft, electronic, computerizat, modern, menit să ducă la simplificarea lucrurilor, serviciilor și administrarea Evidenței Populației la nivelul tehnologic, organizatoric și administrativ european.

Degeaba. Banii parcă au fost aruncați pe fereastră, iar funcționarii zici că au fost pregătiți special pentru a își bate joc de cetățeni, pentru a-i disprețui și umili pe banii lor și a înălța birocrația și prostia pe înalte culmi de ”civilizație și progres”. Din păcate, este o caracteristică specifică a societății noastre actuale și nu cred că este atât de ”rafinată” și bine pusă în practică, în altă țară, mai bine decât în România.

Județ după județ, capitală de județ, municipiu, capitală de țară, în România obținerea documentelor de identitate este un calvar pentru orice persoană care solicită aceste servicii, plătind în schimb pentru ele. Lunile de vară, în special august, sunt cele mai multe cereri în acest sens. Cozile, înghesuiala, îmbulzeala de la birourile comunitare specializate să elibereze astfel de acte, sunt puse de edili pe seama numărului mare de români veniți din străinătate să-și preschimbe documentele. Și pe numărul mic de funcționari angajați să execute acest serviciu în beneficiul populației.

Nicidecum, edilii, responsabilii de aceste servicii comunitate nu acuză lipsa de profesionalism, organizare, administrare, atitudine excesiv birocratică, mentalitatea și indecența a funcționarilor. A aparatului birocraticesc. Vinovați sunt găsiți tot cetățenii care-i plătesc și față de care funcționarii ar trebui să presteze un serviciu corect, eficient, rapid, profesionist, decent. Contribuabilii primesc doar umilință maximă, indecență morală, mizerie și dispreț.

Toți românii care au avut nevoie să apeleze la serviciile de Evidența Populației au trăit pe pielea lor acest lucru. Indiferent în care oraș al țării, lucrurile sunt la fel: cozi interminabile, timp pierdut, uneori oamenii sunt nevoiți să stea pe la cozi câte două/trei zile să depună actele pentru eliberarea altor acte. Părinți și copii, adulți, bătrâni sunt cu toții umiliți la cozi, în condiții insuportabile, mizere, cu organizare proastă și birocrație crasă, la temperaturi ridicate. 

Multor bătrâni, bolnavi în special, li s-a făcut rău la cozi, unii au leșinat.

După așteptări de ore sau zile în șir, mulți dintre solicitanții actelor de Evidența Populației au fost trimiși acasă, nu li s-a prestat serviciul solcitat din diverse motive birocratice: lipsă de documente, pretexte idioate, că n-au pus o virgulă sau au greșit un cuvânt, că n-au „declarat locuința de familie”, deși unii locuiesc acolo de zeci de ani sau de când s-au născut!!!

În capitala europeană a României, București, același coșmar la toate sectoarele

 Un singur exemplu și este mai mult decât edificator, în sectorul ”marelui” primar Cristian Popescu Piedone, Sectorul 4 ”modernizat”. Unul dintre birourile comunitare de Evidența Populației funcționează în clădirea secției de Poliție nr. 16. Cum intri pe ușa Poliției, o săgeată desenată stângaci cu mâna, îi trimite pe cetățenii veniți să schimbe actele de identitate, la dreapta.

Pe o scară de fier, ruginită, moștenită din vremuri imemoriale, de tristă amintire, printre gunoaie, hârtii, cartoane, chiștoace și alte mizerii, ajungi la o ușă care te conduce, la stânga, în antecamera Serviciului Comunitar de Evidența Populației. 

Dai să intri în antecameră, dar nu poți. Te izbești de zecile de cetățeni închesuiți ca sardelele, într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați. Temperatura dublă față de afară, mirosul de transpirație și de nespălat te izbește iremediabil din atmosfera încinsă și trupurile asudate, ce se înghesuie să intre pe o ușă închisă, într-o încăpere unde se depun cererile, se fac pozele și se eliberează actele de identitate.

Câteva minute îți trebuie să te dumirești, să te adaptezi locului, procedurii și ”ordinii” ca să poți ajunge să-ți depui cererea. Abia după un timp îți dai seama că te așteaptă momente de coșmar, cu ore și chiar zile pierdute. Oamenii veniți cu aceeași treabă ca și tine, unii dintre ei aflați încă de la  orele dimineții la coadă, te lămuresc rapid, binevoitor, cum merg treburile, privindu-te ironic ca pe încă o victimă a sistemului și umilinței, care li se alătură în așteptare.

”Când iese o persoană din Birou, trebuie să intrați să cereți bon de ordine. Altfel, nu vă primește.” După 20-30 de minute, uneori chiar mai mult timp, ușa cu pricina se deschide și pe ea se îmbulzesc mai multe persoane. O persoană să depună actele, iar restul, chiar și trei/patru una după alta, să solicite bonul de ordine și formularul de cerere, pe care, de cele mai multe ori, funcționara serviciului comunitar uită să ți-l dea, ceea ce înseamnă că trebuie să te întorci să-l ceri. 

Asta înseamnă altă așteptare. Fiecare persoană completează cererea pe unde poate: ba pe măsuța înghesuită de un perete, ba pe câte o mapă, pe spinarea câte unui tovarăș de așteptare sau pe afară.

Bonurile de ordine nu se respectă, nu se știe de ce le mai eliberează funcționara primăriei. Așteptarea devine tot mai insuportabilă, înghesuiți în aerul irespirabil și spațiul mizer. Chiar și caloriferul de lângă ușa biroului este plin cu gunoaie. Este un continuu dute/vino. Cetățenii veniți cu speranța de a-și rezolva rapid problema, pe măsură ce orele trec, obosesc, în special bătrânii. Scaune sunt câteva, iar oamenii câteva zeci înghesuiți într-un spațiu extrem de mic.

Unii, după ore bune de așteptare, se lipsesc. Trebuie să meargă la serviciu sau pur și simplu nu mai rezistă la coadă. Alții, pensionari care stau pe aproape, fug acasă câteva ore, timp în care fac piața, gospodinele gătesc ori își rezolvă alte treburi. Oamenii revin la coadă, minunându-se că merge foarte greu, povestesc ce treburi au mai făcut, mai lămuresc noii veniți, fac haz de necaz. Unii se mai ceartă, care să intre primul. Cine nu apucă să-și depună actele în ziua aceea sau sunt respinși de funcționare sub diferite pretexte, trebuie să reia calvarul a doua zi sau în zilele cu program.

Cetățenii care au apelat la serviciile comunitare de evidență a populației cunosc foarte bine coșmarul trăit, umilința, lipsa de respect și birocrația maxime la care sunt supuși. Iar această realitate urâtă devine tot mai crâncenă de la zi la alta, în toată țara. Nimic nu se face pentru cetățenii contribuabili/votanți, ci numai împotriva lor. Împotriva demnității lor.

Zilnic, aud, văd, vorbesc cu oameni care nu mai doresc să trăiască în această țară, unde sunt umiliți tot timpul de autorități și demnitari vremelnici. Toți spun că sunt români, își iubesc țara, dar nu mai pot să trăiască în acest coșmar. Din păcate, cei mai mulți români rămân acasă umiliți și înjosiți în continuare de sistemul idiot și corupt. Chiar și cei reveniți din străinătate sunt siliți și alungați din nou din țară, de realitatea crudă și lipsa de perspective.

Avertizare Greenpeace

România întârzie interzicerea unor pesticide periculoase pentru albine

Comunicat de presă Greenpeace- august 12, 2014

În timp ce în alte țări se adoptă soluții pentru protejarea polenizatorilor, România caută scuze: România solicită în continuare derogări de la interzicerea folosirii unor pesticide care distrug populațiile de albine.

București 12 august 2014 - În  prima parte a anului 2014, la nivelul Uniunii Europene, s-a interzis folosirea anumitor pesticide (de tip neonicotinoide) dăunătoare albinelor. Deși majoritatea statelor membre au luat deja măsuri pentru înlocuirea acestor substanțe cu alternative, România întârzie să aplice regulile, punând în pericol sănătatea insectelor polenizatoare, fapt care afectează în mod direct producția agricolă. Greenpeace solicită autorităților române să reconsidere cererea de derogare și să înlocuiască substanțele interzise.

Greenpeace consideră că actualele interdicții temporare și parțiale, în ceea ce privește substanțele vizate reprezintă un prim pas în protecția polenizatorilor și în restructurarea sistemului agricol nefuncțional, în timp ce solicitarea unor derogări pentru aceste substanțe e asociată cu un mare pas înapoi. De aceea, printr-o scrisoare deschisă, Greenpeace solicită Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Durabile să își reconsidere poziția și să înceapă implementarea soluțiilor alternative la aceste substanțe, soluții care nu distrug biodiversitatea și populațiile de polenizatori.

Comitetul Permanent pentru Lanțul Alimentar și Sănătatea Animală (SCOFCAH) a permis derogarea în România – ca urmare a solicitării de la finalul lunii Februarie 2014 – cu privire la folosirea semințelor de floarea-soarelui și porumb tratate cu thiamethoxam, pentru 120 de zile, în temeiul art. 53 din 1107/2009. Exipirând această derogare, statul român nu a întârziat să facă o nouă solicitare, similară, pentru alte patru produse care conțin neonicotinoidele interzise. Substanțele thiamethoxam, împreună cu imidacloprid și clothianidin au fost parțial interzise prin decizii ale Comisiei (UE) nr 485/2013 și (UE) nr 781/2013 din cauza efectelor nocive pe care le au aceste substanțe asupra albinelor.

Alexandru Riza, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România, declară: „Greenpeace condamnă public modul în care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile gestionează această interzicere și lipsa de efort în implementarea alternativelor mai puțin dăunătoare, sau chiar deloc dăunătoare. Organizația noastră solicită factorilor de decizie din România, să-și retragă cererea de derogare, având în vedere concluziile Agenției Europene pentru Siguranță Alimentară ( EFSA) cu privire la riscurile alarmante pe care le prezintă aceste insecticide pentru albine. Utilizarea acestor neonicotinoide nu este esențială, deoarece acestea pot fi substituite cu alternative mai sigure. 

Majoritatea statelor membre ale UE au înlocuit deja aceste insecticide, fără pierderi evidente în rândul recoltelor. În plus, acordarea derogărilor pentru statele membre reprezintă un regres în demersul de protejare a polenizatorilor.”  

În anumite regiuni specifice din America de Nord, Asia de Est și Europa, polenizarea poate valora și 1.500 USD pe hectar; bani pe care agricultorii – și societatea în general – îi vor pierde în cazul în care scade numărul polenizatorilor. Continuarea folosirii neonicotinoidelor riscă pierderi de 14 miliarde USD, valoarea contribuției polenizatorilor la sistemul global de alimentație. Derogarea solicitată de către România nu este dăunătoare doar pentru albine, dar și pentru o mare varietate de alte specii, studiile anterioare au arătat riscuri pentru alte insecte și nevertebrate și conform celui mai recent studiu, neonicotinoidele pun în pericol chiar și păsările.

Normalitatea Justiției și anormalitatea ”plimbării pentru libertate”

”Oamenii speciali” din anturajele puterii, care au adus diverse și importante servicii aleșilor, făcând lucrurile murdare din campanie se cred un fel de eminențe cenușii, păpușari, manipulatori și atotputernici cu mare greutate în mersul lucrurilor și direcției de activitate a mai marilor înscăunați în fruntea țării

Într-o societate românească actuală, unde anormalitatea nefirească în care ne aflăm și trăim dă semne că cedează din când în când normalului, firescului lucrurilor, legile din ultimele săptămâni ale lunii august ne-au adus, pe lângă temperaturile incandescente, și o fierbințeală insuportabilă a minților unor concetățeni de-ai noștri.

Este un sindrom al libertății mărginite de propriile fanatisme, mărginite de propria persoană, de atitudini ilegale, de frică, de atârnarea față de corupție și corupți. Este o reacție generată de mentalitatea oamenilor oneroși ajunși prin diverse mijloace în anturajul unor persoane cu influențe politice puternice și în special în anturajul puterii. 

De-a lungul anilor de tranziție, de pseudodemocrație și democrație șchioapă, ca jurnalist, am constatat că boala puterii politice și a manipulării crase se instalează imediat, în anturajul celor care câștigă puterea, după diverse alegeri electorale.

Acești ”oameni speciali” din anturaje, care au adus diverse și importante servicii aleșilor, făcând de cele mai multe ori lucrurile murdare din campanie, ajung după scrutin, să se creadă un fel de eminențe cenușii, păpușari, manipulatori și atotputernici cu mare greutate în mersul lucrurilor și direcției de activitate a mai marilor înscăunați în fruntea țării.

Indiferent de regimul politic, de culoare, de partide și alianțe care au condus vremelnic această țară, în ultimii 25 de ani, am observat, am întâlnit astfel de  persoane cu mentalități de ”eu pot să fac totul, mie mi se cuvine totul și nu mă poate trage nimeni la răspundere” pentru încălcarea legii. După ce cade puterea alor lor, mulți păpușari dispar din peisaj ca și cum n-ar fi fost, în timp ce alții, foarte puțini, reușesc să urce în barca salvatoare a noii puteri, păcălind pe toată lumea și urmărindu-și în continuare interesele murdare.

În ultimii ani, în România s-au întâmplat câteva lucruri în care Justiția a dat semn că poate fi reală și a dat câteva verdicte, care s-au dorit a fi semnale pentru dezvoltarea unui stat de drept autentic. Verdictele Justiției au dus la trimiterea după gratii a multor demnitari, atotputernici ai zilei odată, care pot forma ca număr cu tot cu anturajul lor, un guvern în penitenciare. Nu un guvern condamnat politic ca cel închis de comuniști după preluarea puterii în România, ci un guvern de corupți.

Pentru simplii cetățeni aceste verdicte ale Justiției împotriva marilor corupți, indiferent de partidul din care fac parte sau nu este și un semn de intrare în normalitate, în firesc. În cadrul consolidării unui stat de drept vital supraviețuirii democrației bolnave din țara noastră.

Numai că aceste hotărâri judecătorești împotriva caracatiței corupției evident că nu sunt acceptate cu ușurință sau chiar deloc de către cei vizați, dar nici de către cei din anturaj, oamenii cu lucrurile murdare, cu manipularea. De ce oare? Pentru că își pierd puterea de influență, își pierd privilegiile, pe de o parte, iar pe de altă parte mulți dintre ei se tem că își vor pierde libertatea și bunurile, riscând să ajungă alături de șefi după gratii. Și atunci, în loc să facă apel la rațiune și să se mai salveze cât mai pot, devin un fel de fiare încolțite, fără scăpare, ale căror ultime zbateri disperate sunt tot mai puternice până încetează de tot.

În cursul lunii august 2014, am asistat la o luptă crâncenă între anormalitatea, ilegalitatea, corupția  din societatea românească și impunerea normalității, legii, care a dus la condamnarea unor acuzați de corupție, în frunte cu atotputernicul până atunci, mogul Dan Voiculescu, după șase ani de tărăgăneli în procesul ICA. E posibil, ca în orice război, să fi fost și aici victime colaterale, dar instanța și-a spus cuvântul. Definitiv.

Doar că verdictul Justiției n-a fost acceptat de niște indivizi afundați în mocirlă, cu sabia lui Damocles deasupra capului, care aruncă disperați cu nămol înainte de a se scufunda. Ultimele zvâcniri stradale ale oamenilor Varanului cu doi ficați, asigurați de Victor Ponta că nu vor avea de suferit ca jurnaliști, dar aceștia numai jurnaliști adevărați nu sunt, s-au produs în Dealul Cotroceniului, pe o căldură de peste 30 de grade Celsius.

Chemați cu arcanul sau momiți cu mărunțiș de ”formatorii de opinie” de la A 3, o mână de cetățeni români sau dat drept susținători frenetici ai ”Libertății”, ai mogulului condamnat pentru corupție și inamici neînfricați ai dușmanului Traian Băsescu. ”Plimbarea pentru libertate” a însemnat în practică o regie cu îndemnuri la nesupunere civică, susținere a unui condamnat, minciuni manipulatoare și atacuri verbale și fizice asupra celor considerați de cealaltă parte a baricadei.

Oare ce convingeri sau pentru ce avantaje și-or fi riscat viața câțiva oameni, topiți de căldură, mulți dintre ei pensionari cu un trai la limita supraviețuirii, alături de manipulatorii cu zeci de mii de euro salariu, cu mașini scumpe, case, vile, conturi în bănci, din solda Varanului? Oare cum or fi avut puterea și caracterul să strige pentru libertatea lui Dan Vociulescu, când în trecut, ei mureau de foame iar fostul informator al Securității devenise mogul de presă, om de afaceri, influent om politic și aduna ilegal averi imense?

Nu a fost acesta un act de ilegalitate, de incitare la încălcarea legii, de afront adus păcii sociale? Nu a fost, prin pasivitatea forțelor de ordine la producerea în fața lor a încălcării legi, a desfășurării mitingului ilegal, a neintervenției în cazul violențelor fizice, o culpă voluntară? Nu au fost generarea premeditată și tolerarea unor acte de Anormalitate, de sfidare a legii?

Vor răspunde vinovații în fața Justiției pentru faptele lor?

Pe de altă parte, pentru restabilirea adevărului și informarea corectă a opiniei publice, Laura Codruța Covesi, șeful DNA, a reiterat și menționat verdictul exact al instanței de judecată în procesul ICA și a consecințelor ce decurg din această hotărâre. A fost nevoie să explice șeful DNA ceea ce era clar decis de instanță, pentru că inițiatorii ”plimbării pentru libertate” și A 3 au dezinformat și manipulat permanent opinia publică. Precizările Laurei Codruța Covesi au avut rostul de a direcționa adevărul pe făgașul lui normal, al hotărârii, impunerii și respectării legii. A fost un act de Normalitate.

Din păcate, în paralel cu lumea adevărată, cu mersul normal și firesc al societății continuăm să ne confruntăm cu arma mizerabilă a manipulării crase, anormale, generată și hrănită de marea corupție. Fiecare dintre noi se apără cum poate de acest fenomen, iar caracterul, mentalitatea, atitudinea, educația, logica firească a fiecăruia dintre noi pot fi platoșe puternice împotriva propagandei și acțiunilor ilegale.

În loc de încheiere, am să repet ce le-a spus fostul ministru Sorin Pantiș celor de la A 3, după ce a aflat sentința condamnării, înainte de a merge la zdup: ”Eu o să mă descurc, voi aveți grijă ce faceți!”