miercuri, aprilie 29, 2015

Boomerangul Marelui Șef


Prostii și visuri istorice

Megalomania, trufia, prostia, aroganța fără măsură exprimate public, tare și răspicat, să se știe cine-i șeful, comandantul suprem, vor să rescrie istoria politică a României. După ”naziștii și comuniștii care au rescris istoria”, doar  căderea guvernului MRU, din urmă cu trei ani, a mai consemnat o realitate istorică de asemenea importanță, în opinia visătorului politician, actual șef de executiv și de partid Victoor Pooontaaaa.

Ce căderea Berlinului, sfârșitul celor două conflagrații mondiale, căderea comunismului, ciocnirea civilizațiilor? Căderea guvernului MRU a însemnat rescrierea istoriei, eveniment marcat recent, de marele șef Ponta, printr-o adunare uselistă de preamărire a propriei personalități, a faptelor, lucrurilor înfăptuite pentru țară și popor.


Demnitarul cățărat fără scrupule la vârful puterii executive a țării, se vede clar intrat în istoria României, ca un mare conducător al secolului XXI. Se vede în cărțile de istorie după care vor învăța nepoții și strănepoții noștrii, prezentat cu poze și fapte de vitejie, alături de Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Nicolae Ceaușescu și alți înaintași de seamă. Se vede ca cel care a schimbat realitatea istorică și a dus națiunea pe noi culmi de progres și civilizație.

Personajul aproape că s-a inclus singur în manualele de istorie, considerându-se atotputernic, din moment ce se laudă că a dărâmat un guvern, MRU, a pus un președinte de țară, pe liberalul Klaus, și este aproape de a-și înfăptui un vis promis boborului român, acela de a-i băga la închisoare pe Udrea și Băsescu. Vis îndeplinit pe jumătate de către Ponta, cum singur a declamat entuziast la marea de admiratori useliști, prin băgarea la răcoare a coanei Nuți. Rămâne să și-l completeze și cu trimiterea lui Băse la Beciul domnesc, dar pentru asta trebuie să depună eforturi serioase deoarece marinarul se ține puternic de colacul de salvare.

Câtă prostie, câtă aroganță, trufie, ignoranță, lipsă de bun simț, de decență să te  bagi singur în istoria unei țări, prin astfel de fapte de vitejie!!! Noroc că sunt doar visuri apărute în mintea unor politicieni megalomani. Numai la astfel de politicieni români cred că se manifestă. Dacă lui Ceaușescu i-au trebuit 25 de ani și o țară întreagă de oameni, care au lucrat la cultul personalității acestuia, să intre în istorie, marelui șef Victoor Pooontaaa i-au fost suficienți doar trei ani să rescrie istoria! Vă dați seama câtă istorie ar putea să mai scrie în restul de 23 de ani, dacă ar putea. Unde ar putea duce acesta România?

Lăsând tonul ironic, probabil că personajul ar putea fi amintit peste ani și rămas în memoria colectivă prin cu totul și cu totul alte realizări și înfăptuiri, de altă natură, care s-ar putea să nu-i facă mare cinste.

În loc de aniversarea unui astfel de eveniment „măreț”, căderea guvernului MRU, și trecerea în revistă a faptelor de ”vitejie”, îi propun marelui șef Victor Ponta să analizeze alte lucruri și realități românești, mult mai dure, mult mai grele, să facă o analiză la următoarele:

-să numere penalii din partid cercetați, anchetați și condamnați; să numere penalii din guvern, din ultimii trei ani; să numere penalii din administrație.

-să numere sutele de mii de slujbe promise românilor și necreate.

-să numere tragediile, dramele zilnice ale românilor, copii sau adulți, care mor zilnic, la porțile și în incinta spitalelor din cauza sistemului.

-să numere și să analizeze prostiile politice, istorice ale executivului și formațiunilor politice care l-au împins la vârful puterii.

Să vadă realitatea actuală și să lase prostiile și visurile istorice.

Nu toți românii se mai lasă prostiți de politicienii megalomani, dovadă stau și reacțiile unora dintre ei la evenimentul creat de Ponta și USL, reacții dintre care redau doar câteva comentarii de pe rețelele de socializare:

a sarbatori faptul ca ai daramat un guvern prin metode pe care astazi din ce in ce mai multi romani isi dau seama ca a fost o lovitura de stat si pe care numai hotii si manipulatii nu o recunosc , nu-I altceva decat prostie si numai ponta putea sa propuna asta.sper ca romanii sa ia atitudine si…”

” Ii invita la eveniment si pe parlamentarii care au votat si sunt in puscarie sau sub supraveghere judiciara: Hrebenciuc, Fenechiu, Ghita”

parca promitea mai putine taxe, someri mai putini, investitii, km autostrada. Din astea nu a realizat NIMIC si se lauda cu dosarele facute de Morar care a fost pus de Basescu.”

Sa declari public ca PSD a avut in plan bagarea in inchisoare a lui Traian Basescu si a Elenei Udrea, depaseste limitele idioteniei, adica e mana ta faptul ca Udrea e in arest!?”

Ce tare! Ponta pune la realizari ca Iohannis a ajuns presedinte! Culmea tupeului! Ar trebui sa puna la realizari ca in guvernarea Ponta a fost condamnat definitiv Voiculescu? Si Nastase... asta chiar de doua ori :))”

Pentru un astfel de premier ,sint intradevar mari realizari .ati uitat sa mentionati si citi cetateni ati exilat.”

După cum se vede, circul creat și prezentat cu surle și trâmbițe, de unii dintre atotputernicii zilei din România, nu ține de foame, nu salvează vieți și nici nu rezolvă problemele românilor. Acest circ gratuit poate doar să aibă țintă electorală, în perspectiva alegerilor de anul viitor, dar s-ar putea să funcționeze ca un boomerang pentru regizorii care l-au pus în scenă.


vineri, aprilie 17, 2015

Mană cerească, monopol curat pentru Sfințiile lor


Exorcizarea bonului fiscal


Sărbătorile pascale care au culminat cu noaptea Învierii, au constituit prilej de vânzări masive de lumânări, obiecte de cult și alte efecte comerciale marca BOR. Veniturile acestei instituții stat în stat, au înregistrat probabil cifre de ordinul milioanelor de euro, dar nu vom ști niciodată sigur cifra exactă, deoarece contabilitatea bisericească nu o să furnizeze autorităților și opiniei publice date exacte, corecte, deoarece nici ea nu cred că nu poate ține o contabilitate 100% a vânzărilor și profitului.

Pe de altă parte, nici organele fiscale în drept n-au cum să știe suma câștigurilor BOR, nici cele pascale, nici cele prilejuite de alte sărbători religioase și din fiecare zi a anului. După cum știm cu toții, veniturile din vânzarea lumânărilor, obiectelor de cult și a altor produse bisericești sunt scutite de impozit. Fac evaziune fiscală deschisă, la vedere, cu acceptul organelor girate de ANAF și implicit, Guvern.

Profitul bisericesc, banii Sfințiilor lor, ptiu, ochiul dracului, sunt strașnic protejate în fața diviziilor de comisari antifraudă, de mirul sfânt probabil, nu știu dacă același mir care-i salvează pe parlamentari de la pușcărie, dar cert este că are efect. Nimeni nu poate impozita vânzarea de lumânări, de exemplu, cel mai vândut produs de cult!

 Mai mult se forțează o creștere a profitabilității bisericilor, dovadă stau afișele în care credincioșii sunt anunțați că nu au voie cu altfel de lumânări, de la piață sau din alte magazine, în sfântul lăcaș, în afara celor ștanțate și cumpărate de la BOR. Monopol curat, ce mai. Mană cerească.

Veniturile acestea nu se pot contabiliza exact și din cauza faptului că parohiile nu raportează la centru suma integrală a încasărilor, ci doar suma pe care doresc să o transmită parohii, evident mai mică decât cea reală. Diferența de bani scurgându-se în buzunarele primitoare ale Sfințiilor lor, slujitorii Domnului pe pământ. Vorba aia, Domnul a dat, fie numele Domnului lăudat!

Marfă să fie, Dă-i Doamne!

După cum vedem, știm cu toții, vânzările, respectiv profitul Sfințiilor lor a fost destul de consistent, credincioșii fiind nevoiți să plătească fără să crâcnească produsele și serviciile religioase. Afacerile cu obiectele de cult, cu moaștele, tarifele serviciilor religioase, sfințirile în exces la tot ce se cere dacă este plătit conform mercurialului fiecărui preot și parohie în parte, constituie activități comerciale de mare succes, în ciuda caracterului aparte, spiritual al acestora.

Trăim într-o economie de piață și evident, Biserica, prin slujitorii ei de la cel mai mic până la cel mai mare, s-a adaptat regulilor de piață. Reguli originale ale economiei de piață, deoarece BOR vrea și monopol pe vânzarea produselor sale, precum și scutire de lege față de impozitarea profitului realizat. Păi, nu-i convenabil, nu-i profitabil? Ai și bani, ai și protecție! Marfă să fie. Dă-i Doamne!

La cârtelile unor ”necredincioși, dușmani ai ortodoxiei”, unii dintre Sfinții prelați, mai mari sau mai mici, încearcă să justifice public, atât vânzarea, monopolul la lumânări, cât și inconvenientele care le-ar avea enoriașii în cazul impunerii fiscale la produsele de cult, comerciale, marca BOR: ba că lumânările cumpărate din incinta lăcașelor de cult sunt sfințite, au o anumită compoziție, scot mai puțin fum, au alt miros, în comparație cu lumânările achiziționate din alte magazine, de pe piața liberă.

Ba că impunerea fiscală ar aduce mari prejudicii buzunarelor credincioșilor, crescând astfel prețul produselor religioase ale Bisericii. Ba că instituția nu și-ar putea recupera TVA-ul! Ce mai, se vede că Sfinții părinți au mare grijă de buzunarele oițelor naive, fiind atenți ca nu cumva, să fie impozitate profiturile realizate cu atâta trudă, har și rugăciune. Ptiu, piei Satană! Ce mai contează că oricum, credincioșii bagă bani în sutanele încăpătoare, important ca aceștia să fie cât mai mulți și să nu fie împărțiți cu statul.

Că de, bugetul statului nu ar avea mare nevoie de banii impozabili ai Bisericii, ci invers, instituția BOR are mare nevoie de banii cetățenilor, inclusiv din bugetul de stat,virați cu voie sau luați cu sila de mâna lungă a Fiscului. Fisc, care se vede neputincios, în fața profitului baban, de neatins, neimpozabil al Sfințiilor lor. Un fisc superputernic cu societățile comerciale și oamenii de rând, dar impotent în fața profitului religios. 

Bonul fiscal pare să fie exorcizat definitiv din afacerile cu produse de cult.

joi, aprilie 02, 2015

Birocrația trimite românii după potcoave de cai morți!

ANAF ați auzit de coșmarul timbrelor fiscale?



Formez numărul de telefon al unei secții de poliție din București, luat de pe site-ul instituției respective. Sună. De mai multe ori, repetitiv, fără răspuns însă! Încerc din nou și din nou, în speranța că voi găsi Poliția acasă. N-am noroc, Poliția nu-i acasă, nu răspunde!

Caut alt număr al celebrei instituții bucureștene. Sună. Am noroc, îmi zic. Răspunde o voce gravă și fără pic de solicitudine, fără amabilitate, răspunde ca un favor greu acceptat, o voce metalică de femeie, în silă: ”Po-li-ția!” ”Săru mâna! La serviciul eliberare caziere, aș dori să vorbesc, vă rog.” Legătură formată, sună, sună sună…dar Poliția nu-i acasă!

Instantaneu, mă gândesc ce s-ar fi făcut românii dacă UE nu ne impunea crearea și utilizarea numărului unic de urgență 112, în cazurile grave, cu apelare de urgență la Salvare, Pompieri și Poliție?

Formez de câteva ori la rând același număr încercat anterior. Aceeași voce, ”Po-li-ția!”, îmi răspunde, aceeași legătură. Ghinion, Poliția nu răspunde. Încerc peste o jumătate de oră, peste câteva ore, a doua zi. Același ghinion. Disperat, cer ajutorul vocilor metalice, impersonale, mecanice, de la centrală: ”Doamnă, poate mă ajutați dumneavoastră cu o informație simplă, că cei de la secția 14 nu-mi răspund? Pentru eliberarea cazierului judiciar este necesar timbrul fiscal de 2 lei, dar nu se găsește nicăieri, în București. Ce fac în situația aceasta, plătesc vreo taxă în loc, îmi primesc documentele la Poliție fără timbre fiscale? Dați-mi pe cineva să mă lumineze?” ”Vă fac legătura la altă secție în București.”

”Să-i ia naiba cu timbrele lor fiscale, cu tot!”

Telefonul sună. Răspunde o voce mai umană, parcă mai amabilă, de bărbat: ”Secția 19.” ”Bună ziua! La caziere aș dori, vă rog.” ”Serviciul caziere suntem.” Îi explic omului despre criza timbrului fiscal. Știe situația, dar ”Fără timbrul fiscal nu se poate elibera cazierul, că trebuie lipit pe document.” ”Și eu ce fac? Cetățenii care au nevoie urgent de documente ce fac?” ”Așteptați să bage timbre, n-aveți ce face.” ”Păi sunt situații urgente, oamenii au nevoie de documente acum, nu când bagă timbre fiscale la poștă?!!!”, insist eu în speranța unei rezolvări in extremis a situației. Nu reușesc decât să-l enervez pe  polițistul de la Caziere, care spune că situația este cunoscută de superiori ce încearcă rezolvarea ei. Încheie și el agasat ”Să-i ia naiba cu timbrele lor fiscale cu tot!”

Timp de mai multe zile, am alergat înnebunit, prin Capitala europeană a României, București, de la un oficiu poștal la altul, după un timbru fiscal de 2 lei. ”N-avem! Nu se mai tipăresc. Încercați în altă parte!”, era răspunsul invariabil aruncat prin geamul ghișeelor supraaglomerate de clienți ai Poștei Române. Coșmarul timbrelor fiscale continua. Plătisem taxa de cazier la trezorerie. Am rugat rude, prieteni să mă ajute, să caute timbre fiscale. Nimic. Mai aveam și încă mai am nevoie de timbre fiscale pentru eliberarea unui document, care-mi este necesar până la un anumit termen.

Pe lângă birocrația arhi/binecunoscută, nemuritoare, cu rădăcini adânci în societatea românească, celebră și urâtă crâncen de cetățenii români, care parcă crește de la an la an, românii mai încă un coșmar, dacă nu aveau destule: Criza, coșmarul timbrelor fiscale. Am aflat că astfel de criză este ciclică în România, apare odată la 2/3 ani și cuprinde toată țara. De la începutul anului și până în prezent, criza timbrelor fiscale este reclamată în: București, Galați, Constanța, Iași, Călărași, Oltenița… De fapt, în toată țara.

Timbrele fiscale sunt necesare pentru eliberarea și legalizarea a numeroase acte, cum ar fi: buletinul de identitate, cazierul judiciar, certificatul de căsătorie, acte judiciare, atestate fiscale, taxe extrajudiciare, certificate fiscale și câte și mai câte acte prinse în hățișul birocrației românești. Aceste timbre fiscale reprezintă taxa pe documente, o taxă în plus pe care noi, cetățenii, nu înțelegem de ce mai trebuie să o plătim din moment ce costul documentelor solicitate este plătit separat de aceste timbre!

Ce zice poșta referitor la această criză:
Cosmina Croitoru - purtător de cuvânt Poşta Română: "Comanda de timbre fiscale pentru anul 2015 transmisă de Poşta Română către ANAF a fost făcută pe baza cererilor clienţilor pentru valorile nominale folosite de instituţiile statului, în principal de peste un leu. Dar această comandă, din păcate, până în prezent nu a fost onorată". 

Ce spun cetățenii afectați:
A.G.M.: ·  
”La Galati? Aiurea. În Bucuresti la fel. Am umblat două ore pentru timbre fiscale în ianuarie. Asta în condițiile în care am mașină și mă mișc rapid. Am ajuns, ca idee, pentru cei care știu orașul, de la ANAF-ul de la Brâncoveanu, unde îmi trebuiau aceste timbre (valoarea mirobolantă de 6 lei), să umblu până la poșta din Baba Novac. M-a costat benzina mult mai mult decât timbrele. Și, evident, nu am găsit decât de 0.5 bani. Am luat cât să facă 6 lei, le-a pus pe o pagina suplimentară, că unde să lipești atâtea pe o cerere? Ce sistem aiurea! Nu e mai eficient să-mi iei tu banii? Fă-ți, frate, un ghișeu, casierie, și încasează-mi taxa, nu mă trimite să umblu după potcoave de cai morți.”

În curând, timbrul fiscal de 2 lei va deveni obiect de colecție, la mare preț, pentru românii în căutarea lui. Între timp, pe site-urile de anunțuri se vând și crește valoarea timbrelor fiscale de colecție, care, evident nu ne ajută la eliberarea/legalizarea documentelor actuale.

·         TIMBRE FISCALE ANUL 1941
Produs second hand, fara garantieVanzator: miki miki (100% / 308)Timp ramas: 1 zi 2 oreLocalitate: BucurestiInfo produs Pret licitatie:
10,00   RON
Livrare:
+9,79   RON
Timbre fiscale- 1943-1949: Produs second hand, fara garantieVanzator: felix-florin (100% / 395)Timp ramas: 2 zile 2 oreLocalitate: Abrud

Când vom scăpa de birocrația  care ne complică viața, ne enervează, ne costă, bani, timp pierdut și atentează la sănătatea noastră? Cred că niciodată. Pe an ce trece, mi se pare și nu doar mie, că birocrația românească crește ca Făt Frumos, se multiplică necontenit în loc să fie controlată și eradicată.

Când acești responsabili, iresponsabili, funcționari, agenți ai statului plătiți din banii noștrii, vor înțelege că ei trebuie să fie în slujba cetățenilor, iar nu cetățenii  bătaia lor de joc?

Cât mai tolerăm birocrația și prostia pe banii noștrii? Cât îi mai lăsăm pe acești angajați, funcționari, agenți, nemernici să-și bată joc de noi?