marți, februarie 16, 2016

”În sectorul 1 PSD îți dă puterea!”

Dezastrul din zona Gării de Nord

Nici măcar în timpul celui de-al doilea război mondial, când a constituit obiectiv principal de bombardament din partea aviației americane, care arunca bombe și noaptea și ziua, asupra Bucureștiului, Gara de Nord și cartierele adiacente acesteia nu au arătat mai ruinate ca în 2016.Case de locuit, clădiri cu arhitectură specifică secolelor XIX și XX, construcții cu însemnătate în trecut pentru bucureșteni, hoteluri, cinematografe, palate, case boierești, piețe-ca Piața Matache-ateliere meșteșugărești, cârciumi, prăvălii au dispărut cu totul, iar cele care au rezistat timpului și oamenilor sunt într-o stare de degradare extrem de avansată.

Doamne ferește de un cutremur, că va fi prăpăd în zonă, mai ales că unele ruine sunt și locuite. Dar, la starea deplorabilă în care se află, și fără cutremur, la trecerea unui tramvai, autovehicul sau la un vânt mai puternic ruinele respective pot cădea cu mare ușurință la pământ și provoca victime. În aceste cartiere de proximitate ale Gării de Nord, contrastul dintre vechi și nou este foarte mare, lângă ruinele clădirilor care încă mai stau la verticală sau construit clădiri moderne, multe dintre ele din sticlă.
Una dintre cele mai celebre și pitorești zone ale Capitalei era în urmă cu 25-30 de ani, zona Gării de Nord. Cu o lume pestriță, formată din oameni veniți din toate colțurile țării, Gara de Nord era locul de debarcare în București, a sute, mii, zeci de mii sau chiar milioane de oameni, de-a lungul deceniilor trecute, veniți cu trenul, cu speranțe, încrezători sau temători în șansele lor de a-și crea un destin mai bun. Unii dintre ei au reușit, alții au eșuat. Asta-i viața.
După 1989, Gara de Nord a devenit cunoscută nu doar în România, ci și peste hotare, prin copiii străzii veniți cu trenurile din țară, botezați ad-hoc ”aurolaci”, de la substanțele pe care le consumau, care au constituit o faună umană de nedescris, acești bătuți ai sorții găsindu-și adăpost în canalele subterane, ce le-au devenit ”case”. Această faună și imagine de nedescris a atras și atenția pedofililor internaționali, unii dintre ei venind România doar pentru a găsi și abuza victime din rândul tinerilor fără căpătâi. Acum, fenomenul ”aurolacilor” de la gară s-a restrâns foarte mult, insuficient însă pentru a fi eradicat în totalitate. Chiar zilele trecute, a fost un incendiu într-unul dintre canalele locuite de copii străzii, din fericire fără victime umane.
Să facem un exercițiu de imaginație, punându-ne în postura unor turiști străini, care între două trenuri, doresc să facă un tur al zonei  Gării de Nord, pentru a cunoaște mai bine Capitala europeană a României, Bucureștiul anului 2016. Încă de pe peron sunt întâmpinați de ruinele clădirii CFR-ului, dar și de Muzeul CFR, unde pot vedea, foarte ieftin, dar unde filmarea și fotografierea sunt scumpe, ce a mai rămas din istoria celei de-a doua armate a țării, cum era denumită armata feroviarilor în trecut.
În fața gării, turiștii sunt întâmpinați de cele mai frumoase și inofensive gazde bucureștene, porumbeii, în număr mare, care sunt foarte prietenoși, fiind hrăniți atât de călători, cât și de bucureșteni, dar în special de oamenii sărmani, fără adăpost. Porumbeii sunt singura imagine pozitivă și atractivă a acestei zone emblemă a României.

Peste drum de gară, oaspeții străini nu se pot caza la Hotelul Dunărea, aflat în ruină, decât dacă sunt amatori de senzații tari, riscându-și viața, sau doresc puterea, după cum promite bannerul de actualitate al celui mai mare partid politic din țara noastră: ”În sectorul 1 PSD îți dă puterea! 

Mai departe, turiștii străini sau chiar români pot viziona filmul ruinelor unui cinematograf celebru în epocă, dar fără să se apropie prea mult ca nu cumva zidurile bătrâne să cadă peste ei de la zgomotul aparatelor de fotografiat și filmat sau al vechiculelor care trec pe lângă ele.
Slalomând cu grijă pentru a nu rămâne cu amintiri românești, rău mirositoare pe pantofi ,printre rahaturi, gunoaie și mizerii, la câteva zeci de metri, pot afla de la locatari cu ștate vechi, cum este să supraviețuiești printre ruine. Ruinele locuite se depistează ușor, luându-te doar după rufele agățate la uscat. Alături, poate fi admirat locul unde a fost Piața Matache, monument istoric, ras de pe fața pământului de un primar general care are probleme cu legea. Pe o străduță laterală, se găsesc inscripții ”antice” care amintesc că acolo au funcționat ateliere, magazine, prăvălii, iar o reminiscență a acestora prezintă încă, la vânzare, pe trotuar, vechituri, printre care și un alambic de făcut țuica.

Sătui și obosiți de vizita în cel mai mare și frumos oraș al României, turiștii străini se vor întoarce la gară, vor urca într-un tren și își vor lua val vârtej valea, ducând cu ei peste hotare imaginea de neuitat a țării noastre și a românilor, hotărâți să povestească și altora ce vacanță frumoasă au avut aici.
Chiar dacă nu a început oficial, campania electorală este în toi. Candidați și doritori de a fi aleși sunt peste măsură. Promisiunile sunt gârlă pentru popor, vor fi și mai multe. Fiecare partid, fie că are trei membri sau milioane de oameni înregimentați, promite câte-n lună și stele, marea cu sarea și mai ales PUTEREA. Când ieși din Gara de Nord, prima imagine o reprezintă bannerul electoral, agățat pe niște ruine celebre. Mesajul bannerului este în totală contradicție cu mesajul ruinelor. Frumoasă țară avem, păcat că-i locuită!

Mai multe fotografii sugestive,  cu zona calamitată a Gării de Nord puteți vedea în fotoreportajul de mai jos, gen jurnalistic pe cale de dispariție din presa românească :


Foto: Paul Stan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu